Nu demult am asistat in drum spre casa la un act de teatru aproape adolescentin. Personajul principal il reprezenta o fetita de aproximativ 12 ani. I-am apreciat varsta prin prisma felului in care era dezvoltata. Nu avea semne de intrare la pubertate.  Pletele cu miros de copilarie ii zburau sub adierea vantului, iar bluza mulata ii deslusea un torace sub care o inimioara batea, am banuit eu, cam de 100 de ori pe minut.  In schimb, domnisoara, cu un ascutit simt al reproducerii, purta o fusta scurta sub care aproape se vedea funduletul neted de copil. Miscarile sale senzuale, invatate, probabil, de la sora mai mare, care o acompania, sau de la TV, atrageau priviri flamande de muncitori de macara. Ea se arata chiar jignita primind aprecieri romantice din partea acestora, pentru ca asa se cuvine, dar sigur ca rosea de placere auzindu-le. Creierasul ei in curs de dezvoltare isi imagina ca ea e speciala, si ca o serie de muncitori s-au indragostit de ea in acea zi. Multe inimi au fost frante, si pentru scurt timp poate, chiar a simtit mila fata de acele biete suflete zdrobite, care au trebuit sa se intoarca la munca lor anosta pe santier, privati de revistele playboy care trec prin fata lor gratis. Mai ales ca, de data asta, era vorba de o fetita, care le-a produs scanteieri pedofile.
                Mergand intr-o alta zi pe strada, m-am intalnit cu un grup de feciori cu mustacioara abia ivita, voce magareasca in curs de schimbare si acnee juvenila distribuita aproape uniform pe fetele lor. Ei aflasera de putin timp cum trebuie sa actionezi pentru a fi un tanar de succes, si se chinuiau sa actioneze in acest sens. Care este primul lucru de facut? Sa injuri. Injuratura romaneasca le atribuie tinerilor un aer de masculinitate, de putere, de siguranta de sine. E o arma pe care multi o folosesc cu succes. Odata ce ai injurat ai devenit un om mai puternic. Adversarul e deja inhibat, iar lupta e pe jumatate castigata. Injuratura la noi in tara, insa, nu mai e folosita doar in crize de nervi, a devenit o conjunctie. Unii o folosesc atat de des incat iti dau senzatia ca sunt dislalici. Cam asa erau si acesti adolescenti: "Hai in plm sa mergem in plm acasa in plm...". Fetitele putin mai mici decat ei ar fi fost probabil, mai mult decat incantate sa aiba la bratele lor asemenea masculi feroce. De asemenea, ar fi fost invidiate de catre altele, lucru foarte important in zilele noastre.
                 Tot dintre tinerii emancipati faceau parte si urmatoarele personaje, intalnite in metrou: niste baietasi, ce-i drept, trecuti recent de pubertate. Ei aveau o misiune importanta de indeplinit pe acest Pamant, si anume, sa-si treaca in agenda cat mai multe fete. Astfel incat, atunci cand i-am intalnit, discutau posibilitatile de a se cupla cu una sau cu alta: " Ba da' o stii p-aia inalta si slaba? E frumoasa rau aia, zici ca e fotomodel"... "Maama ia uite-o p-aia ce buna e!" .. "Aaa dar p-aia de ieri din club ai vazut-o?"  Erau atat de prinsi in discutie, euforici as putea spune, incat era sa uite sa coboare unde trebuia. Cred ca tinerii aveau si un somn nelinistit, ei trebuind sa se gandeasca in permanenta pe care sa o aleaga dintre cele care stau la coada.