În copilărie am ajuns de câteva ori în ipostaza de pacient al spitalelor românești. Ai mei m-au îmbrăcat în haine decente și curate, m-au dus la spital unde am așteptat cât a fost nevoie, niciodată nu i-am auzit plângându-se de condiții sau de timpul pierdut, pentru că știau că totul e pentru binele meu și pentru liniștea lor. Cât timp așteptam să-mi vină rândul eram povățuită să nu îi fac de râs, să fiu curajoasă, să nu mă port urât cu medicul, să fac ce mi se spune. Am siguranța că majoritatea celor din generații vecine cu a mea sau mai bătrâne au practicat același gen de comportament.
Astăzi mă aflu în ipostaza de medic și asist cu stupoare cum atitudinea noastră a căpătat o nuanță defensivă în fața pacienților și a aparținătorilor care fac legea. Copiii sunt murdari, needucati, de multe ori agresivi cu personalul medical. Am privit stupefiată un copil care i-a administrat o flegmă unei doamne doctor care încerca să-l consulte, am văzut copii care îți dau șuturi în burtă când încerci să le vezi faringele, copii care înjură așa cum tu nu ai reușit niciodată să o faci. Încercările de a ne menține calmi în fața oamenilor care au uitat că noi suntem cei care le fac bine ne fac să asudăm și să ajungem într-un colaps psihic din care din când în când ne scoate tot câte un pacient, mai compliant. Oamenii sunt revoltați că stau la coadă, fiecare din ei încearcă diferite metode să intre mai în față, iar dintre ei majoritatea covârșitoare o reprezintă cea care aplică metoda amenințării: "haideți doamnă că stați la același copil 30 de minute!", "doaaamnă copilul meu varsă!", "stau de o oră la coadă cu copilul care face febră 38!" "Chem televiziunea!" "Vorbesc cu managerul!" Cu greu ne mai putem concentra în consultațiile pe care le efectuăm, căci creierele noastre sunt tocate la manivelă. Fiecare părinte vrea să fii fresh pentru copilul propriu. Nimic de condamnat, însă fiecare din ei ignoră faptul că ai mai consultat alți 30 de copii înainte să-l vezi pe al lui, că ești la muncă dinainte ca el să se trezească, și vei continua să fii în același loc și după ce se va trezi în ziua următoare. Oamenii au uitat noțiunea de "spital", "ambulanță", "medic". Vin la spital ca la hotel, unde se așteaptă să primească o cazare într-un loc ales de ei, să li se pună la dispoziție condiții mai bune decât în propriile case. Cheamă Ambulanța pentru simptome minore și nici măcar nu pot mima îngrijorarea când ajung în camera de gardă. Îți răspund cu un rânjet vinovat că nu au bani de taxi și mai mult de atât, vor să fie duși înapoi tot cu Ambulanța, timp în care alții fac scandal la televizor că nenorocita de ambulanță nu a venit la timp pentru alt om bolnav. Medicul este dator să consulte copiii bolnavi, chiar și pe cei nebolnavi care ajung la gardă, e dator să trateze copilul după cum crede de cuviință și nimic mai mult! Dragi mămici care ajungeți prin spitale și vă plângeți că medicul nu stă zilnic să vă pupe în fundulețe și să vă dea raportul la zi în legatură cu toate analizele efectuate și rezultatele lor, atitudini terapeutice, prognostic și complicații, amintiți-vă că ați venit cu copiii în spital ca să fie tratați, nu să învățați voi medicină!
Triggerul acestui articol a fost de fapt descoperirea unui forum în care medicii sunt pur și simplu denigrați, pacienții sunt sfătuiți să facă reclamații dacă ajung să fie nemultumiți de felul în care se poartă lumea cu ei în spital. Iată câteva exemple:
"Inaintea primei vizite facute in salon de doamna dr. asistentele au venit aferate si ne-au spus (eram eu si doua mame, dintre care una o prea distinsa cetateanca de origine iraniana) sa ne ridicam de pe scaune, sa le pliem si sa le depozitam intr-un loc ascuns" -doamna vorbește despre un salon de vreo 3 metri pătrați, în care se aflau 3 copii și 3 mame. La vizită participau mai mulți medici, o asistentă și o infirmieră. Eu cred că în aceste condiții e de bun simț să strângi scaunele astfel încât să ajungă personalul medical la patul pacientului, însă doamna a perceput acest lucru ca pe o lipsă de respect.
"Am fost admonestata ca nu dusesem inapoi la bucatarie vesela in care ne fusese servita masa"- doamna își imagina că infirmierele sunt un fel de servitoare puse la dispoziție mamelor. Aș fi întrebat-o dacă acasă își duce singură farfuria sau așteaptă vreo vecină care să o ia de la nas și să o ducă la chiuvetă.
"Mancam pe banca afara in 5 min,pe fuga, o data pe zi,nu aveam voie sa mananc in salon"-A fost alegerea dânsei să mănance pe bancă, întrucât există o cantină specială, unde mămicile internate cu ai lor copii mănâncă gratis. Doamna a ignorat puțin faptul că se afla internată pe o secție de terapie intensivă, unde nu poți veni să mănânci shaorma ca în parc.
"nu am vazut toata noaptea nicio asistenta, desi era mare nevoie de ele. A trebuit sa stau cu copilul meu in brate (ca altfel ar fi cazut din pat) si sa il ajut pe copilul mare de alaturi sa faca pipi. Bietul de el urla ingrozitor... L-a speriat si pe al meu, evident. I-am schimbat bandajele si l-am linistit dupa mult timp, in care cred ca l-a auzit tot spitalul. Nu a aparut NIMENI."- îndrăznesc să afirm că asta e chiar o minciună cruntă. Pe secția la care se face referire nu există nici măcar 1 minut în care să lipsească ambele asistente. Ele au o cameră specială la care mămicile au acces. În plus, doamna afirmă că ea însăși a schimbat "bandajele" copilului, lucru de care din nou mă îndoiesc foarte tare.
"Am fost si eu internata cu V, inclusiv la... intr-o sectie nerenovata unde nu era decit WC pe culoar. Dar chiar asa bataie de joc nu am intilnit"- presupunând că doamna vorbește corect românește, pe culoar nu era decât wc :)) păi ce altceva să fie? presupunând că ea a vrut să spună de fapt că "wc nu era decât pe culoar", aș dori să o întreb dacă acasă la dânsa are wc în fiecare cameră.
"La pranz am cedat psihic cand am primit la masa spaghete cu carne,i-am spus asistentei ca M nu mananca asa ceva" - care e soluția în acest caz? să se comande mâncare personalizată în funcție de ce îi place fiecărui copil? Oare dumneavoastră când vă internați în spital le spuneți asistentelor să vă aducă altceva pentru că nu vă place acel fel de mâncare?
Pentru toate aceste probleme grave, există aceeași soluție oferită sub diverse forme:
"Exista camere ascunse, exista televiziuni care abia asteapta sa puna mana pe un subiect asa "suculent", exista colegiul medicilor, exista directiunea spitalului obligata sa raspunda oficial unei reclamatii oficiale."
"Imi pare tare rau si ma cutremur cand aud de asa "medici" frustrati al caror loc nu este in spitale sa ajute oamenii ci in cu totul alte locuri.De ce n-au facut toate mamicile plangere?
Sunt scarbita de sistemul sanitar din Romania"
"cei din tarile civilizate stiu lectia - reclamatiile sunt sfinte. mai, daca ceva nu e normal, se face reclamatie"
" Asa cum bine a raspuns cineva la topicul meu, o buna parte din cei care lucreaza in servicii in Romania nu stiu cum sa se comporte cu cei pe care ar trebui sa-i deserveasca. Niste bestii..."
"Mai , eu una raman interzisa in fata monitorului, cum mai nu luati atitudine!? De ce lasati cu voi sterse pe jos, de ce nu urlati , faceti plangeri? Nu stiu ce, dar faceti oameni buni ceva!!!!La medic , daca nu-mi convine ceva , merg si comentez, pai dar eu nu-s bataia de joc a nimanui. Asa am facut in Ro si asa fac si aici. Mama mereu comenta ca am gura prea mare si nu o sa ajung nicaieri ca doar capul plecat deschide usi"- nu aș găsi cuvinte mai potrivite pentru a descrie atitudinea pacientului român. Doamnei, dacă ceva nu îi convine la medic, urlă, merge și comentează. Neapărat în această ordine!
Astăzi mă aflu în ipostaza de medic și asist cu stupoare cum atitudinea noastră a căpătat o nuanță defensivă în fața pacienților și a aparținătorilor care fac legea. Copiii sunt murdari, needucati, de multe ori agresivi cu personalul medical. Am privit stupefiată un copil care i-a administrat o flegmă unei doamne doctor care încerca să-l consulte, am văzut copii care îți dau șuturi în burtă când încerci să le vezi faringele, copii care înjură așa cum tu nu ai reușit niciodată să o faci. Încercările de a ne menține calmi în fața oamenilor care au uitat că noi suntem cei care le fac bine ne fac să asudăm și să ajungem într-un colaps psihic din care din când în când ne scoate tot câte un pacient, mai compliant. Oamenii sunt revoltați că stau la coadă, fiecare din ei încearcă diferite metode să intre mai în față, iar dintre ei majoritatea covârșitoare o reprezintă cea care aplică metoda amenințării: "haideți doamnă că stați la același copil 30 de minute!", "doaaamnă copilul meu varsă!", "stau de o oră la coadă cu copilul care face febră 38!" "Chem televiziunea!" "Vorbesc cu managerul!" Cu greu ne mai putem concentra în consultațiile pe care le efectuăm, căci creierele noastre sunt tocate la manivelă. Fiecare părinte vrea să fii fresh pentru copilul propriu. Nimic de condamnat, însă fiecare din ei ignoră faptul că ai mai consultat alți 30 de copii înainte să-l vezi pe al lui, că ești la muncă dinainte ca el să se trezească, și vei continua să fii în același loc și după ce se va trezi în ziua următoare. Oamenii au uitat noțiunea de "spital", "ambulanță", "medic". Vin la spital ca la hotel, unde se așteaptă să primească o cazare într-un loc ales de ei, să li se pună la dispoziție condiții mai bune decât în propriile case. Cheamă Ambulanța pentru simptome minore și nici măcar nu pot mima îngrijorarea când ajung în camera de gardă. Îți răspund cu un rânjet vinovat că nu au bani de taxi și mai mult de atât, vor să fie duși înapoi tot cu Ambulanța, timp în care alții fac scandal la televizor că nenorocita de ambulanță nu a venit la timp pentru alt om bolnav. Medicul este dator să consulte copiii bolnavi, chiar și pe cei nebolnavi care ajung la gardă, e dator să trateze copilul după cum crede de cuviință și nimic mai mult! Dragi mămici care ajungeți prin spitale și vă plângeți că medicul nu stă zilnic să vă pupe în fundulețe și să vă dea raportul la zi în legatură cu toate analizele efectuate și rezultatele lor, atitudini terapeutice, prognostic și complicații, amintiți-vă că ați venit cu copiii în spital ca să fie tratați, nu să învățați voi medicină!
Triggerul acestui articol a fost de fapt descoperirea unui forum în care medicii sunt pur și simplu denigrați, pacienții sunt sfătuiți să facă reclamații dacă ajung să fie nemultumiți de felul în care se poartă lumea cu ei în spital. Iată câteva exemple:
"Inaintea primei vizite facute in salon de doamna dr. asistentele au venit aferate si ne-au spus (eram eu si doua mame, dintre care una o prea distinsa cetateanca de origine iraniana) sa ne ridicam de pe scaune, sa le pliem si sa le depozitam intr-un loc ascuns" -doamna vorbește despre un salon de vreo 3 metri pătrați, în care se aflau 3 copii și 3 mame. La vizită participau mai mulți medici, o asistentă și o infirmieră. Eu cred că în aceste condiții e de bun simț să strângi scaunele astfel încât să ajungă personalul medical la patul pacientului, însă doamna a perceput acest lucru ca pe o lipsă de respect.
"Am fost admonestata ca nu dusesem inapoi la bucatarie vesela in care ne fusese servita masa"- doamna își imagina că infirmierele sunt un fel de servitoare puse la dispoziție mamelor. Aș fi întrebat-o dacă acasă își duce singură farfuria sau așteaptă vreo vecină care să o ia de la nas și să o ducă la chiuvetă.
"Mancam pe banca afara in 5 min,pe fuga, o data pe zi,nu aveam voie sa mananc in salon"-A fost alegerea dânsei să mănance pe bancă, întrucât există o cantină specială, unde mămicile internate cu ai lor copii mănâncă gratis. Doamna a ignorat puțin faptul că se afla internată pe o secție de terapie intensivă, unde nu poți veni să mănânci shaorma ca în parc.
"nu am vazut toata noaptea nicio asistenta, desi era mare nevoie de ele. A trebuit sa stau cu copilul meu in brate (ca altfel ar fi cazut din pat) si sa il ajut pe copilul mare de alaturi sa faca pipi. Bietul de el urla ingrozitor... L-a speriat si pe al meu, evident. I-am schimbat bandajele si l-am linistit dupa mult timp, in care cred ca l-a auzit tot spitalul. Nu a aparut NIMENI."- îndrăznesc să afirm că asta e chiar o minciună cruntă. Pe secția la care se face referire nu există nici măcar 1 minut în care să lipsească ambele asistente. Ele au o cameră specială la care mămicile au acces. În plus, doamna afirmă că ea însăși a schimbat "bandajele" copilului, lucru de care din nou mă îndoiesc foarte tare.
"Am fost si eu internata cu V, inclusiv la... intr-o sectie nerenovata unde nu era decit WC pe culoar. Dar chiar asa bataie de joc nu am intilnit"- presupunând că doamna vorbește corect românește, pe culoar nu era decât wc :)) păi ce altceva să fie? presupunând că ea a vrut să spună de fapt că "wc nu era decât pe culoar", aș dori să o întreb dacă acasă la dânsa are wc în fiecare cameră.
"La pranz am cedat psihic cand am primit la masa spaghete cu carne,i-am spus asistentei ca M nu mananca asa ceva" - care e soluția în acest caz? să se comande mâncare personalizată în funcție de ce îi place fiecărui copil? Oare dumneavoastră când vă internați în spital le spuneți asistentelor să vă aducă altceva pentru că nu vă place acel fel de mâncare?
Pentru toate aceste probleme grave, există aceeași soluție oferită sub diverse forme:
"Exista camere ascunse, exista televiziuni care abia asteapta sa puna mana pe un subiect asa "suculent", exista colegiul medicilor, exista directiunea spitalului obligata sa raspunda oficial unei reclamatii oficiale."
"Imi pare tare rau si ma cutremur cand aud de asa "medici" frustrati al caror loc nu este in spitale sa ajute oamenii ci in cu totul alte locuri.De ce n-au facut toate mamicile plangere?
Sunt scarbita de sistemul sanitar din Romania"
"cei din tarile civilizate stiu lectia - reclamatiile sunt sfinte. mai, daca ceva nu e normal, se face reclamatie"
" Asa cum bine a raspuns cineva la topicul meu, o buna parte din cei care lucreaza in servicii in Romania nu stiu cum sa se comporte cu cei pe care ar trebui sa-i deserveasca. Niste bestii..."
"Mai , eu una raman interzisa in fata monitorului, cum mai nu luati atitudine!? De ce lasati cu voi sterse pe jos, de ce nu urlati , faceti plangeri? Nu stiu ce, dar faceti oameni buni ceva!!!!La medic , daca nu-mi convine ceva , merg si comentez, pai dar eu nu-s bataia de joc a nimanui. Asa am facut in Ro si asa fac si aici. Mama mereu comenta ca am gura prea mare si nu o sa ajung nicaieri ca doar capul plecat deschide usi"- nu aș găsi cuvinte mai potrivite pentru a descrie atitudinea pacientului român. Doamnei, dacă ceva nu îi convine la medic, urlă, merge și comentează. Neapărat în această ordine!
|
Bravp Oana ! Am citit cu placere ce ai scris ..oare citi il vor mai citi ?
Fiecare vede lucrurile dintr-un unghi ingust si considera ca doar adevarul lui e adevarul absolut si doar dreptatea lui e dreptatea suprema. Da, sunt de acord ca exista multi pacienti needucati, usor influentabili, cu atitudine ofensiva. Dar oare de ce s-a ajuns aici? Oare abordarea medicilor (de cele mai multe ori aroganta pana la extreme) ar putea contribui la acest fenomen? Oare experientele negative repetate pe care le au pacientii, ar putea fi parte din motivul acestui trend? Sa fie oare din cauza ca majoritatea medicilor nu au nici cea mai mica intentie de a comunica frumos, cu acelasi respect pe care il pretind de la pacienti si nu au nici cea mai mica dorinta de a castiga increderea pacientilor sau de a-i trata ca pe niste parteneri (da, am zis bine : parteneri. chiar daca pt. unii e inadmisibil, ca doar ei au stat 6 ani pe bancile scolilor si asta ii face categoric o rasa superioara, mai presus de oameni...)? Cum ar fi oare pt. medicii astia de rasa superioara daca la 9 dimineata ar chema salvarea pt. ca mama lor a cazut brusc in mijlocul casei, vine salvarea si o duce la spital, i se fac (chipurile) toate investigatiile necesare, apoi este trimisa acasa cu conluzia ca este in stare buna, ca nu este in pericol, iar la fix o jumatate de ora dupa ce ajung cu ea acasa, cade din nou si de data asta pt. totdeauna ? Cum ar fi oare pt. medicii astia cu 6 ani de scoala, cu aere de Dumnezei, daca fiica lor in pragul nasterii ar ajunge la urgente sangerand abundent, speriata de moarte, cu dureri insuportabile, si ar fi lasata sa astepte pe o banca, alaturi de alti pacienti de diverse categorii, fara ca cineva sa-i acorde vreo atentie? Si dupa aproape 2 ore de asteptat realizeaza ca nu are nicio sansa daca nu da un telefon, pt. ca fara relatii esti nimeni si poti sangera inca 5 ore ca tot nu vei primi nicio atentie din partea numanui? Si dupa ce da telefonul cu pricina si vine prietena ei (medic de profesie), incep instant sa i se deschida toate usile cu maxima amabilitate si fata ajunge in sfarsit sa nasca in siguranta si sa salveze pruncul? Este perfect normal, etic si moral pt. medici o asemenea situatie, nu-i asa? Este perfect normal si etic si moral daca nu este vorba de ei, de mamele lor, de copiii lor. Corect? Exemplele pot curge la infinit, desi sunt sigura ca nici d-na doctor - autoarea acestui articol si nici ceilalti medici nu sunt straini de ceste lucruri. Sunt convinsa ca de acolo din globul lor de cristal au cunostinta despre adevarata fata a sistemului sanitar din Romania, chiar daca prefera sa-si infinga doua degete in urechi si sa-si puna ochelari de cal astfel incat sa vada, sa auda si sa accepte numai ceea ce le suna bine. Ca mai apoi sa se poata victimiza in voie ajungand chiar sa creada ca adevarul lor e universal valabil si dreptatea lor e dreptatea suprema. Ajungand chiar sa se autoconvinga ca ei isi respecta juramantul si sunt etici si morali si actioneaza corect, asa cum le cere constiinta, dar au parte doar de pacienti ofensivi, pusi pe reclamatii nejustificate. Va doresc din suflet (atat voua medicilor, cat si pacientilor vostri) sa iesiti din intuneric si ignoranta si nepasare, sa va treziti si sa fiti, mai presus de toate, oameni! Toate cele bune!
Bravo, Oana!
Doamna/ Domnule Anonim-scriitorul comentariului lung: nu v-am publicat initial comentariul pentru ca as fi avut prea multe sa va raspund, nu din alte motive: experientele negative ale pacientilor au existat intotdeauna, insa in trecut oamenii stiau ca exista si esecuri, nu numai succese. Atunci oamenii mergeau la medic avand speranta, dar stiau ca in ciuda tuturor eforturilor situatia poate scapa de sub control. Oamenii aceia nu blamau medicii pentru fiecare deznodamant nefavorabil, pentru ca ei constientizau existenta unor factori care nu tin de medic. Astazi pacientii au impresia ca in orice stadiu de boala ar fugi la spital, aceasta e tratabila, si nu concep ca lucrurile pot evolua intr-un mod nefavorabil. Medicii pe care ii cunosc eu intotdeauna au avut intentia de a comunica decent cu pacientul, iar atitudinea negativa a unora este un raspuns prin feedback. Va invit in camera de garda in calitate de cetatean observator, sa aveti ocazia de a vedea cum suntem luati la misto de niste tineri care isi etaleaza masinile de lux in fata scarilor, blocand intrarile, cum iti flutura cheile de la masina pe la nas si iti spun ca ei nu au sefi, si ca pot sa ne doboare in orice moment. Sa vedeti cum medicii sunt luati de guler si invitati la bataie in curtea spitalului pentru ca par prea neexperimentati pentru copiii lor care sunt invatati sa traiasca la nivel inalt, cum isi comanda singuri analizele ca si cand ar servi o cina la restaurant, cum refuza administrarea unui tratament si apoi ne dau in judecata pentru ca ai lor copii nu sunt bine.
Un medic tratează sute, mii de oameni. Iar din sute de oameni, prea mulți uită că și medicul e om.
Deși profesarea medicinei are toate șansele să te dezumanizeze, atitudinea pacienților e motivul principal.
Îmi pare rău... Dar vă încurajez să nu uitați că drumul ales de voi e mai presus de asta.
Dacă lipsa omeniei e prea mult de suportat, poate e mai bine să vă găsiți enclavele de omenie din lumea considerată încă, ironic, necivilizată. Sunt convins că acolo oamenii vor ști să aprecieze efortul.
Sper, totuși ca măcar acest mesaj să resădească speranța.