Oana
               Perioada sfintelor sărbători de iarnă se arată an de an la fel de productivă: pentru comercianți, pentru colindătorii care îmbracă lâna de capră sau blana de urs ca pe niște uniforme de muncă, dar și pentru inventatorii de cuvinte, care își agață bucuroși în pomul de Craciun noile invenții literare.
              Bucuroși fiind de faptul că pot mânca liniștiți oricât fără să se înece cu sentimente de vinovăție, oamenii devin mai înțelegători, mai toleranți, mai iubitori. E perioada în care ne iubim și dușmanii, în care suntem cuprinși de un sentiment efemer de generozitate. Abundența de iubire care se revarsă ca o apă curgătoare peste toți cei care ne înconjoară se manifestă, așa cum era de așteptat, mai ales prin cuvinte, căci noi românii suntem oameni mai pasivi, cărora le place să vorbească mult despre planuri, fără vreo tendință de finalizare a unui proces palpabil. Drept urmare, aproape toți am fost victimele unor avalanșe verbale formate din termeni care mai de care mai drăgălași și mai amputați. "frumy" și "supy" au fost mereu în față, deseori în asociere, căci ce mister poate fi mai frumos decât acela exprimat de o privire ageră, vulturească, melancolică-wannabe? Rareori se mai găsește câte un deștept care observă amputarea cuvântului original, dar pentru că nu îl poate crește la loc, îi confecționează un ciot, transformându-l în "frumix". În plus, cu ocazia noului început, întotdeauna plin de speranță și atât, cei doi termeni au avut concurență serioasă: pe "dimi". "Noapte bună 2013, bună dimi 2014" a primit o coroniță pentru cel mai postat mesaj de pe facebook în primele minute din an.
              După o lungă perioadă de trăire iresponsabilă a clipei și de ignorare a consecințelor, reprezentatele sexului frumy devin rând pe rând mame și e necesară o adaptare a neologismelor proprii la noul statut. Pentru că iubirea lor nu se poate manifesta decât asupra pruncului, acestea le oferă grijulii "tzitzi". Deși sunt cunoscute avantejele oferite de tzitzi, unii bebeluși pot să nu beneficieze din plin de produs, pe care il folosesc mai mult ca pe o jucărie, situație care a căpătat denumirea de "veverițeală"! Eu veverițez, tu veverițezi, el veverițează...deci, se poate! Alți copii sunt însă atât de tzitzofili încât efectuază chiar un "tzitzotron", spre bucuria mămicilor. Pentru cei mai leneși însă, care nu se încumetă la tzitzi, s-a inventat și "suzy" ca soluție temporară. Încet, încet, copilul crește...incepe să meargă la "grădy", apoi la "școly", și așa mai departe, până când ajunge la statutul de frumy și face un "bb" căruia să-i ofere tzitzi și suzy.