tag:blogger.com,1999:blog-90343464870346612192024-03-05T20:30:07.105+02:00Unghi de viațăun blog de dr. MOdr. MOhttp://www.blogger.com/profile/13802236103193182773noreply@blogger.comBlogger51125tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-46625403417967503952017-08-12T15:06:00.002+03:002017-08-12T15:06:49.876+03:00De cealaltă partehttps://www.romaniatv.net/imagini-scandaloase-filmate-intr-un-spital-batrana-lesinata-asistenta-tipa-isteric-ce-sa-i-fac-s_371076.html<br />
<br />
<br />
Cateva lucruri despre incidentul care agita lumea pe internet:<br />
<br />
1. "Urgenta" nu este sinonim cu "rezolvare rapida", ci este un termen MEDICAL atribuit anumitor situatii amenintatoare de viata, care sunt descrise in carti medicale, si care se impart in "urgente medicale" si "urgente chirurgicale". Atunci cand din punct de vedere medical pacientul reprezinta o urgenta, va fi preluat imediat de echipajul medical, fara a fi nevoie de impulsiuni si agresiuni din partea apartinatorilor. Daca atunci cand a venit asistenta pe hol, pacienta ar fi fost inconstienta, s-ar fi luat imediat toate masurile necesare.<br />
2. Faptul ca un apartinator considera ca ruda lui are o problema mai grava decat alti pacienti din sala de asteptare, este ceva pur subiectiv.<br />
3. Asistenta medicala nu poate face nimic fara indicatia medicului. Nu exista o injectie cu o substanta minune care sa trateze febra, varsaturile, durerea si pierderea starii de constienta. De asemenea, administrarea unui medicament inainte de consult poate face mai mult rau si este caz de malpraxis! Imaginati-va cum ar fi sa administrezi paracetamol unei persoane alergice la paracetamol, sau cum ar fi sa faci radiografie unei gravide! Pentru o atitudine terapeutica potrivita, pacientul trebuie intai sa discute cu medicul, apoi sa fie consultat, si abia apoi incepe rezolvarea problemei.<br />
4. Atunci cand cineva intra peste personalul medical in incercarea de a gasi "bagare in seama", nu face decat sa intarzie lucrurile, pentru ca asistenta respectiva sta sa argumenteze si sa explice in loc sa isi faca treaba si sa poata trece la cazul urmator.<br />
5. Dupa ce ai de-a face cu zeci si sute de pacienti pe zi, ce arunca in tine cu morti, organe si amenintari cu televiziunea, e cam greu spre imposibil sa iti pastrezi cumpatul.<br />
6. Intarzierea in rezolvarea cazurilor apartine exclusiv pacientilor, deoarece din comoditate majoritatea alege sa vina la urgente pentru rezolvarea tuturor problemelor pe care le poate rezolva prin medicul de familie.<br />
7. Daca ai chemat Ambulanta pentru nas infundat, vei astepta la fel de mult precum cel care a venit cu mijlocul de transport in comun. In plus, nu uita ca cineva s-ar putea sa moara din cauza ca Ambulanta pe care tu ai chemat-o pentru nas infundat, nu a mai ajuns la el, cel care a chemat-o pt durere in piept.<br />
8. Faptul ca pacientii platesc asigurari de sanatate, nu ii face pe medici datori fata de ei si nu justifica atitudinea ofensiva. Toti pacientii veniti la urgente sunt consultati, desi NU reprezinta urgente. In cat timp- asta depinde de toti ceilalti pacienti din sala de asteptare.<br />
9. Cu sinceritate afirm ca toti colegii pe care ii am sau pe care i-am avut muncesc nu numai pentru cat sunt platiti, ci pentru mult mai mult!<br />
10. "Va plimbati de colo-colo si nu ne faceti nimic!" spune doamna asezata pe scaunul de langa pacienta in cauza. Ca sa intelegeti ce se intampla dincolo de usa de la UPU, va descriu cum traieste medicul de la urgenta o zi de lucru:<br />
Suna telefonul. Raspunde. Cineva vrea sa afle o informatie. Merge sa caute informatia. Pe drum il opreste un apartinator care doreste sa stie ceva de analize. Se opreste sa ii raspunda si uita de grafic, pentru ca altcineva spune ca i s-a terminat perfuzia, iar in drum spre perfuzie il opreste altul care vrea sa afle alta informatie si tot asa.<br />
Cam in felul asta umbla medicii de colo-colo si nu fac nimic.<br />
Nimeni nu are rabdare sa astepte, fiecare se gandeste numai la propria persoana. Sunt curioasa cati dintre pacientii aflati in sala de asteptare ar accepta ca un alt pacient sa fie preluat inaintea lor.dr. MOhttp://www.blogger.com/profile/13802236103193182773noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-64172103810812102822017-05-31T20:37:00.002+03:002017-05-31T22:55:49.577+03:00O zi obișnuită la pediatrie<div dir="ltr">
Astăzi am consultat un copil. Părinții l-au adus la spital pentru niște investiții de specialitate, deoarece medicul de familie ajungea la cabinet abia peste 2 ore. De obicei intră mama la consult, dar azi am făcut o excepție, pentru că tatăl a zis: "vreau să vorbesc io cu doctoru, că mă-sa e retardă". </div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
Copilul făcea febră interioară aproape de convulsie: 30.5 C în momentul examinării, dar cea mai mare valoare o avusese acasă: 30.19 C, luată cu termostatul în curuleț. </div>
<div dir="ltr">
Din antecedentele heredo-colaterale reținem: copil obținut din greșeală (mama cu ciclu neregulamentar). Bunicul- tuberculoză osoasă după o cădere in beci, tatăl cu menangită la creer. </div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
Din antecedentele personale patologice: suferință fatală la naștere (paradoxal acum era în viață), hidrocefalee tratată la spitalul Baltazar-Arsenie, câteva episoade de pleomonie tratate cu Eurospart și Singurel. În urmă cu 1 an murise puțin acasă, dar părinții l-au resuscitat cu succes și au venit la un control a doua zi, pentru orice eventualitate. Tatăl nu știa politică și în consecință nu a putut oferi prea multe detalii despre bolile copilului.</div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
Examenul clinic la internare: tegumentele prezentau câteva elemente de dermatită atomică, pentru care efectuase în trecut un consult arheologic. Din punct de vedere respirator era echilibrat, nu se auzea nimic la plămânișorii lui, astfel încât am exclus pleomonia intersecțială. Avea doar niște mucișori verzi, pe care tatăl i-a luat cu grijă și i-a așezat în buzunar. Digestiv prezenta câțiva meteoriți abdominali, dar nu vărsa și nu avea nici diarie. În trecut fusese suspect de viermișori, dar i s-a făcut televizor la burtică și nu s-a găsit nimic. Amigdalitele erau în limite normale, căci primise tratament cu Sexoral și Argumentin. </div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
În concluzie examenul clinic nu a evidențiat nimic patologic în afară de mucișori, însă tatăl susținea că feciorul are dureri în gât, la nas și la toate organele interne. S-a temut că ar putea fi o apendicită ascunsă sau pleomonie ascunsă, așa că i-am facut analizuri ca să dovedim că totul e la vedere. Mai ales că mai devreme ne spusese: "îl vedeți voi bine acum, dar el din când în când mai pleacă cu îngerașii...se mai întoarce...iar mai pleacă...iar se întoarce... " </div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
Analizurile ne-au adus o mare surpriză. Avea niște globulețe albe în sânge, destul de multe, și m-am gândit că ar necesita tratament cu Cefatrixon pe granulă. Din acest motiv i-am propus internarea, dar a refuzat-o instantaneu: " Aaa păi nu poate, că are banchetu!". A completat refuzul de internare după dictarea mamei retarde, dar măcar la dată nu s-a încurcat: 01.04.20017</div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
Next!<br />
<br />
<br />
<br />
<br /></div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
<br /></div>
<div dir="ltr">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQ3w9DdTMcpaeI1rT6PoaeaOyQ8tDvFdZ-QDLNvrnrFxtlDTSzZ-UpX_-oLfx7mPM28sEeVNnPuv7WJHTTmviTZBphcBg-QXs85v-qm2s6YMq3DuBotR8QnnUJBb3JLF980YNMTuIklr0/s1600/f4999f7d12f5d86d7239caba89ceb735.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="267" data-original-width="236" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQ3w9DdTMcpaeI1rT6PoaeaOyQ8tDvFdZ-QDLNvrnrFxtlDTSzZ-UpX_-oLfx7mPM28sEeVNnPuv7WJHTTmviTZBphcBg-QXs85v-qm2s6YMq3DuBotR8QnnUJBb3JLF980YNMTuIklr0/s200/f4999f7d12f5d86d7239caba89ceb735.jpg" width="175" /></a></div>
dr. MOhttp://www.blogger.com/profile/13802236103193182773noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-47102949962422161052016-12-24T14:14:00.001+02:002016-12-24T14:33:19.939+02:00În spatele cortinei<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj129kbEwO3MlUsjqpfaYEP-Xhx0131OA3daD9UwZgNrjl4drj1b1H-XyxfOlLMP8U6_vM60N_dDSm05BmSrWp8LN3GoU3iEi6gtMqVs8_MtIhwUTkypRO8EMwM_n67dDBPl-oSbNDoHUA/s1600/to-every-patient-i-have-ever-met-20140321.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="360" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj129kbEwO3MlUsjqpfaYEP-Xhx0131OA3daD9UwZgNrjl4drj1b1H-XyxfOlLMP8U6_vM60N_dDSm05BmSrWp8LN3GoU3iEi6gtMqVs8_MtIhwUTkypRO8EMwM_n67dDBPl-oSbNDoHUA/s640/to-every-patient-i-have-ever-met-20140321.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe măsură ce înaintez în vârstă și în carieră, se conturează tot mai bine ideea că în domeniul meu de activitate, pe lângă resursele financiare, aparatură, medicamente, lipsește foarte mult comunicarea. Medicii angrenați în rutina spitalului, între pacienți care vin și pleacă, pacienții care vin numai pentru ei și ignoră suferințele celorlalți, cu toții intrăm într-un cerc vicios în care ne învârtim precum hamsterii în rotițe. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Din cauza lipsei de comunicare cu medicii de familie, a știrilor TV care au o tendință de a denigra medicul și de a minimaliza importanța meseriei lui, din cauza promovării ideii că moartea în spital e întotdeauna o greșeală medicală, oamenii au uitat ce înseamnă Unitatea de Primiri Urgențe. UPU este destinată, așa cum foarte subtil îi sugerează numele, URGENȚELOR! Mucii nu sunt o urgență! Nici scaunele diareice nu sunt urgențe și nici febra atât timp cât pacientul este echilibrat. Urgențele sunt accidente rutiere, arsuri, electrocuții, înecuri, convulsii, intoxicații, pierderea conștienței. Urgențele sunt condiții amenințătoare de viață! NU vă mai înghesuiți la urgențe să vă plângeți că așteptați cu orele până să fiți băgați în seamă, atât timp cât problema voastră nu pune viața în pericol!</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
La ușa de la UPU stau zeci de părinți cu copii bolnavi. 90% au probleme infecțioase de sezon. Se înghesuie cât mai aproape de ușă, ca nu cumva să intre cineva în fața lor. Li se spune de la început că timpul de așteptare este de 4 ore. Ei se enervează, trag o înjurătură, dar acceptă și rămân. Nu merg la privat, pentru că plătesc asigurări și le suntem datori. Alții, mai cu școala vieții, se întorc acasă și cheamă ambulanța. Știu că cei veniți cu Ambulanța au prioritate. Ceea ce nu știu ei este faptul că, deși au fost aduși de ambulanță, atât timp cât problema lor nu este urgentă, nu au prioritate. </div>
<div style="text-align: justify;">
Numai că acum au un nou motiv de scandal. Au chemat și ambulanța și ei tot mai au de așteptat! </div>
<div style="text-align: justify;">
Aglutinați la uși, cu nervii întinși la maxim, părinții se întreabă ce dracu se petrece în interior. Dincolo de ușile alea de la UPU, doctorii stau la cafele? Bârfesc noile tendințe? E clar, doctorii ăștia rămași aici sunt ăia mai proști, că doar cei buni au avut orgoliu și au plecat afară. Aici sunt doctorii ăia slăbuți, lenți, șpăgarii nenorociți. Bagă copiii înăuntru și nici nu se uită la ei până nu le bagi ceva în buzunar! Oare trebuie să chemăm televiziunea să arunce cu noroi în ei? Să le facem reclamație? Sau poate sunt nebătuți... lasă că le arăt eu lor! </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
De fiecare dată când se deschide ușa aia așteaptă să fie strigat numele copilului lor, dar el întârzie să apară. Nervii se încordează, pe gură ies organe și morți și alte vulgarități, în cap apar noi scenarii: "<i>Frate ăștia au uitat de noi! Cred că așteaptă ceva!</i>" Intră peste noi, ne aruncă un "<i>Hai dom'le atât durează să consulți un copil?</i>" Știu ei din telenovelele turcești în cât timp se consultă un copil. Cât de ironic... fiecare dintre ei vrea ca doctorii să se miște mai repede, dar când vine vorba de copilul lui, ar vrea să afle toată anatomia, fiziopatologia, prognosticul și complicațiile bolii copilului! </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Ce se întâmplă de fapt în spatele ușilor de UPU? Sunt 2 medici care, de când a început garda, nu au avut timp să meargă la baie ori să bea o gură de apă. Văd între 20-50 de copii pe zi. Le ascultă povestea de la început (și de cele mai multe ori e extrem de greu să alcătuiești povestea de la cap la coadă, pentru că frecvent ea începe așa: "<i>Aaa păi la el e o poveste mai veche!</i>" și de acolo știu că urmează un cârnat de boli și întâmplări fără legătura între ele, pe care părintele le așează într-o singură boală în speranța că un singur tratament va rezolva toate problemele. Cu unii copii petrecem mai mult timp. Nu vor să fie dezbrăcați și pace. Poți să stai și în cap... dacă și-au propus să nu o facă nu o vor face. Toate metodele de abordare eșuează, iar mamele spun șoptit "<i>hai mamă că o să scăpăm și de aici</i>", inducând copilului ideea că se află într-un loc oribil și că numai din cauza unei pedepse ar mai ajunge vreodată acolo. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Strig pacientul 1 în sală. Toți ceilalți părinți îmi sar în cap că nu mă mișc mai repede. Înghit în sec și conduc pacientul 1 într-o boxă de consultație. Ascult povestea, fac consultul, scriu în foaie, cer analize, pun foaia de-o parte. Chem pacientul 2, altă poveste. Urmează 3,4,5... între timp mai ies din analize. Părinții clocotesc la ușă: "<i>Ne mai citiți doamnă analizele alea odată?</i>" Din când în când mai intră câte un tătic peste noi să ne anunțe că fiul său nu mai poate aștepta. Nu mai are răbdare, așa că trebuie să ne mișcăm mai cu talent, pentru ca Gigel să ajungă acasă la joacă. Cred că alea sunt singurele momente care îi fac pe părinți să înțeleagă penibilul situației. Gigel este adus la Unitatea de Primiri Urgențe, dar după câteva ore nu mai are răbdare să aștepte! </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Maricica a avut o durere de burtă. A chemat Salvarea. Medicul de pe salvare a dorit să-i administreze un tratament la domiciliu, dar fata a vrut sa fie adusă la spital, iar mama, ca un părinte ascultător, a fost de acord. Am investigat-o pe Maricica prin metodele avute la îndemână și totul a fost în limite normale. Nu a dorit injecție, pentru că ar fi durut mai tare decât durerea de burtă. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Ionel a făcut febră. Mama lui i-a dat un antipiretic, dar febra a reapărut după câteva ore! Pentru că boala nu s-a terminat sub un singur medicament, mămica s-a speriat și l-a adus la UPU. Am observat în ultima perioadă o tendință nouă printre mame. Ca să scape de acuzele că folosesc abuziv Ambulanța și UPU, ele au început să adauge la sfârșit "<i>și m-am speriat</i>". Copilul a făcut un muc și mama s-a speriat, copilul a făcut un scaun moale și mama s-a speriat. Dacă mama s-a speriat, atunci e normal să cheme Ambulanța. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
O altă mămică grijulie a solicitat Ambulanța pentru niște bube apărute progresiv pe trupul fiicei de 6 ani. A justificat solicitarea Ambulanței prin faptul că a crezut că spitalele se închid de vineri până luni. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Ies în sala de așteptare să mai chem un pacient. Aud un tătic care vorbește cu soția: "<i>Hai fă intră și vezi ce p... durează atât</i>", după care soția intră supusă și întreabă de analize. Părinții și aparținătorii în general au impresia că medicii i-au uitat în sală. Nu înțeleg de ce au de așteptat ore întregi pentru copilul lor care face doar febră. "<i>Haideți doamnă că sunt unii medici care în 10-15 minute îți pun diagnosticul și noi stăm aici cu orele</i>" - îmi răsuna în cap cuvintele unui tătic. Pentru el lucrurile sunt simple: copilul face doar febră, eu îl consult în 10 minute, îi pun diagnosticul și îi dau tratamentul. Pentru mine este unul din cei 50 pe care îi văd. Unii sunt de internat, alții de redirecționat. Trebuie să am în vedere istoricul fiecăruia și posibilele alergii, trebuie să am în vedere și simptomele asociate: nu ii dau Augmentin că a făcut și diaree, nu ii dau Azitromicina pentru că are apetit capricios, iar Azitro e rea la gust, nu ii dau Nurofen, că pare sărac, mai bine ii dau Ibuprofen. Am în minte 3 pacienți la care aștept analize și trebuie să nu uit că lui Mihaiță să îi dau și regim alimentar, că a avut și 2 scaune semilegate. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
La orice oră din zi sau din noapte sunt minim 2 pacienți de consultat. Nu mă lasă conștiința să îi fac să aștepte, deși se cunoaște de la ușă că nu reprezintă urgențe. Unii vin pentru a doua sau a treia părere. Alții își aduc copilul la spital la nici o oră de la debutul febrei. Alții nici nu știu de ce au venit: "<i>se simte așa, rău</i>". Nu am dreptul să refuz nicio consultație. Pe la sfârșitul gărzii nu mai simt nimic. Sunt anesteziată, nu mă mai țin picioarele să ajung până acasă. Iau un taxi pe care îl plătesc din salariul meu și , ca de fiecare dată, adorm înăuntru. Îmi e teamă că odată mă voi trezi abandonată într-o pădure, trezită spontan după 12 ore de somn, în care nu voi simți nici foame, nici frig. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Știți cam câți copii vin în 24 de ore la Unitatea de Primiri Urgențe? Pediatrie + Chirurgie + ORL, fără a pune la socoteală cazurile venite în alte secții. În medie 250 copii pe zi. DOUĂSUTECINCIZECI! Câte din ele sunt cu adevărat urgențe? Cred că sub 30. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În spatele ușilor de la UPU nu se merge, se aleargă! Toate inimile bat cu peste 100 bpm în spatele ușilor de la UPU.</div>
<br />dr. MOhttp://www.blogger.com/profile/13802236103193182773noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-26774205431193362772016-05-02T16:26:00.002+03:002016-05-02T16:48:13.487+03:00Ghid de recunoaștere a românilor<div style="text-align: justify;">
Am făcut în mintea mea niște studii pe vreo 10 ani și am ajuns la concluzia că am putea recunoaște cu ușurință românii de pe orice teritoriu după anumite gesturi sau comportamente care sunt adânc înrădăcinate în ființa lor, în celule și în ADN. La o singură ieșire din casă, întâlnim în drumul nostru către oriunde, următoarele tipare românești: </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Doamna credincioasă</strong> care citește mereu aceeași cărticică de rugăciuni. În orice spațiu, în orice moment al zilei, în picioare sau în poziție șezândă, sau în timp ce face flotări sau când gătește, iar și iar, chiar dacă o știe pe de rost, pseudo-credincioasa simte o nevoie obsesiv-compulsivă de a citi cuvintele bisericești. Important nu e să înțeleagă semnificația sau să aplice ce scrie acolo, ci să le citească întruna, ca nu cumva să se întâmple vreo nenorocire într-o clipă de pauză. Cuvintele sfinte sunt pentru ea ca o pelerină încărcată cu energie care se luptă cu toate relele din viața lor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Vărsătorul </strong>- este acela care niciodată nu are șervețele la el, pentru că nu are nevoie. El își eliberează secrețiile nazale și salivare pe trotuare, într-un gest cât se poate de firesc. Trebuie să avem grijă când trecem pe lângă un astfel de specimen. Există un mare risc să ne trezim cu un muc care pornește din el și se termină pe noi. Nu priviți doar înainte! Nu uitați să ocoliți și băltoacele cu flegmă!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imediat lângă vărsător întâlnim <strong>mămica iubitoare</strong>, care își duce copilașul să micționeze sau chiar să defecheze pe stradă, lângă gărduleț. Speriată de mizeria din toaletele publice, aceasta hotărăște că un caca în plus pe trotuar nu face nicio diferență, și oricum, e "căcuță de copil", care nu conține materii fecale ca la oamenii adevărați, ci floricele roz și pufarine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Atotștiutorul </strong>- cel care crede că se pricepe la toate și că toți ceilalți sunt niște incompetenți. Pentru el, eșecul oricărui cunoscut naște ipoteze exacerbate și halucinante care merg până la conducerea țării, a lumii, a Universului. "De-aia merge prost țara asta...!" </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Răsfățatul </strong>- e copilul obișnuit să aibă totul, devenit adult. Mămica lui i-a spus că el merită tot ce e mai bun, numai pentru faptul că s-a născut. Este un privilegiu pentru noi să îl avem în preajmă, și mai mult de atât, trebuie să-i punem totul la dispoziție, ca nu cumva să plece sau mai rău, sa ne spună lu' mami. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Rozătorul </strong>- este hiperkineticul care mănâncă semințe non-stop, un echivalent al doamnei credincioase. Este caracterizat de omniprezența semințelor în toate buzunarele hainelor, ca să nu fie luat prin surprindere de vreo așteptare prea lungă. Cel mai interesant exemplar a fost zărit desfășurându-și activitatea în metrou, având în dotare niște pantaloni de trening cu 2 buzunare, unul pentru semințe, altul pentru coji.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Pseudo-popularul </strong>- este un marginalizat care încearcă să-și compenseze lipsa de socializare alegând cu grijă o victimă șomeră, sau mai rău, o prietenă imaginară, care îl poate asculta în timp ce debitează la telefon activități grandomane închipuite, cum ar fi seducerea femeilor, reușitele profesionale sau noile achiziții. Îl putem recunoaște după câteva criterii: a) ființa sau neființa interlocutoare răspunde anormal de prompt la apel; 2) nu vorbește la telefon când e singur, ci numai când se strânge un număr minim de persoane în fața cărora să se dea mare și 3) poartă de fapt un monolog; la debitul lui verbal, se înțelege că celălalt nu poate spune decât "aha... da... aha... da"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Femela fatală </strong>- este cea care nu știe când să se oprească din extravaganțe în dorința de a fi observată. Ea strălucește pe stradă la propriu (la figurat-mai puțin). În mintea muncitorilor de pe șantiere: "ce ți-aș face de te-aș prinde!" În mintea ei: "știu că arăt bine, sunteți plictisitori!" În mintea celorlalți: "WTF is this?".</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>The number 1</strong> - este cel care vrea să fie primul peste tot, indiferent dacă are ceva de câștigat din asta. Românii sunt într-o concurență înnăscută cu toți ceilalți, așa că încearcă să se bage în față peste tot. Cel mai tare din parcare, Valerică number 1. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Văicărețul</strong> - găsește în orice întâlnire o oportunitate de a-și vărsa of-urile. Mai ales în fața cunoscuților, dar și a străinilor, văicărețul se agață de orice pentru a-și demonstra capacitatea de supraviețuire într-o lume atât de crudă în care totul îi stă împotrivă. Scopul lui îl reprezintă auzul vorbelor: "săracul de tine, nu știu cum reușești...ești un erou!"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong>Călător temător </strong>- este acela care în stație se mișcă după ușile metroului, cu o față senină, ca să nu trădeze disperarea. Îl vezi plimbându-se înainte sau înapoi în funcție de viteza cu care vine metroul, dar are talentul de a face ca acest lucru să pară întâmplător. Îl vezi apoi alergând către un scaun gol, unde se așează satisfăcut, dar de data asta cu o față care indică amărăciune și boală (ca nu cumva cineva să creadă că nu merită acel loc) și stă acolo timp de 2 stații! Apoi, se îndreaptă către ușă cu o stație mai devreme și blochează accesul călătorilor, temându-se ca cel mai mare coșmar să nu se împlinească: acela că va rămâne captiv înăuntru!</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUjEcuXjAKNk8GiZnNSwZ0qWoaKA3IiNLArgPWx76sEyKjvVBd3LvyKPamm7dFTcZcFI4iG7YXRSUAZnbqfxQtlclAiJx8TdJc5MVTZ7c6WIrfWkFyLtCB8JaMNqXsGtbiE2C46RRZE43X/s1600/9d7b9a4b6fd50149af4fa07eaf73066522cea67e5a0e712f7094dc5437e521c5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="307" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUjEcuXjAKNk8GiZnNSwZ0qWoaKA3IiNLArgPWx76sEyKjvVBd3LvyKPamm7dFTcZcFI4iG7YXRSUAZnbqfxQtlclAiJx8TdJc5MVTZ7c6WIrfWkFyLtCB8JaMNqXsGtbiE2C46RRZE43X/s400/9d7b9a4b6fd50149af4fa07eaf73066522cea67e5a0e712f7094dc5437e521c5.jpg" width="400" /></a></div>
Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-89530615175916360302015-06-11T19:33:00.001+03:002015-06-12T00:02:11.279+03:00Sunt doar niște copii...<div style="text-align: justify;">
Cine sunt eu să spun că felul în care îți crești copilul nu e tocmai potrivit? Cine poate spune despre sine că e un părinte fără cusur? Sunt sute de cărți îndrumătoare care încearcă să-i aducă pe părinți pe "calea cea bună". În același timp știm cu toții că nu există o cale cea mai bună. Astăzi însă, mână în mână cu educația antivaccinare, veganismul și alăptarea dusă la extrem, merge principiul ăsta conform căruia copilul trebuie lăsat să se dezvolte singur, că nu trebuie să îi impui limite de niciun fel. Numai când va reapărea poliomielita și când părinții vor vedea anemiile cu o Hemoglobină soră cu Moartea se vor mai schimba puțin lucrurile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o simplă vizită la Camera de Gardă nu ai cum să nu dai de câteva zeci de copii de genul ăsta, crescuți în stilul "libertin" și fără restricții. Ne dorim o țară civilizată, dar copiii de azi-adulții de mâine nu știu să respecte niște reguli de bun simț. Sintagma "el cu forța nu face nimic, trebuie luat cu binișorul" a devenit un clișeu. Fiecare părinte crede despre copilul lui că e perfect, dar "numai când vrea el". "Are o personalitate puternică!" spune tatăl țâncului care se trântește pe jos și urlă că nu vrea să fie consultat. Nu pot să nu mă îngrețoșez când observ satisfacția părintelui care își aude odrasla de 5 ani înjurând. "Mami, nu e frumos să înjuri, se supără doamna doctor și îți face injecție!" spune mama bucuroasă în sinea ei că are la ușă un viitor mascul feroce. Viitorul mascul feroce își petrece ziua la școală și la sală, iar noaptea pe facebook. Vine apoi la Camera de Gardă în miez de noapte, cu palpitații. A băut cola și energizante ca să poată sta noaptea pe facebook, iar tatăl grijuliu ne spune: "Io i-am zis: Mă tată, dacă tot nu dormi noaptea și faci atâta sală, măcar nu te mai duce a doua zi la școală!"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br></div>
<div style="text-align: justify;">
Copiii noii generații nu știu să facă nimic dacă nu obțin beneficii imediate. Mulți părinți își plătesc copiii ca să-și strângă jucăriile sau ca să-și facă patul. Care e echivalentul adult al acestui copil? Materialistul interesat care nu ridică niciun pix de pe jos fără să fie plătit.</div>
<br>
<div style="text-align: justify;">
"Domnișoară, dați-i vă rog copilului meu un pix, nu vedeți că nu se oprește din plâns?" spune revoltată mama venită la consultație.</div>
<br>
<div style="text-align: justify;">
Stau și mă uit ca naiva la copiii ăștia precoce care s-au plictisit de viață când încă nici nu le-a dat mustața. Copii ajunși în comă alcoolică, intoxicați voluntar cu substanțe de abuz sau cu medicamente, tăiați pe mâini din niște motive absolut banale. Li se pare că moartea e ceva reversibil, și că pot să moară numai puțin, când sunt ei supărați, pentru ca apoi să se trezească la viață. "M-am certat cu mama și am luat 20 de pastile de paracetamol, 15 de nurofen, 7 de algocalmin și 5 de aspirină"-zice adolescenta pentru care s-a luptat o echipa întreagă de medici. Și ce mă șochează maxim e reacția părinților! Mă aștept să fie furioși, supărați, rușinați, revoltați, să simtă că nu își cunosc copilul, să ia măsuri! Mă așez lângă mamă să o țin în cazul în care leșină auzind că fi-su a băut până a căzut în șanț, dar ea așteaptă să ajung mai repede la punctul culminant, căci până acolo nu a impresionat-o nimic. Se externează, nemulțumiți de sistemul medical, dar mulțumiți că de data asta copilul nu a pățit-o așa de rău, și se întorc la rutina lor cotidiană. Băiatul cu mustață și barbă, de 180 cm, se internează pentru intoxicație cu substanțe de abuz. A vrut doar să se distreze, fără gânduri sinucigașe, numai că a început să vadă și el, mititelul, câteva lucruri care nu există. Lângă el se află mămica lui, îngrijorată pentru el și care pare că nu are habar pentru ce s-a internat tipul. Pare doar! Știe foarte bine pentru ce se află acolo. Iar în timpul vizitei se așează grijulie lângă el și-l întreabă: "mami te mai doare gâtuțul?" Gâtuțul ăla pe care toarnă votcă și shaorma și apoi vin și iar votcă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br></div>
<div style="text-align: justify;">
Psihiatrii sunt revoltați de autiștii depistați tardiv, la vârste de peste 5 ani. Dar de ce sunt depistați atât de târziu? Pentru că părinții sunt fericiți când Mihăiță se joacă singur și cuminte pe tableta lui. "Aa ce vorbiți voi? Ăsta al meu e deștept! Se joacă și învață singur de pe tabletă! El știe să facă multe lucruri, dar le face numai când vrea el". "când vrea el, cum vrea el..."Cum poți să fii împăcat cu acest "când vrea el?" În viață lucrurile trebuie făcute "atunci", nu "când vrei tu". "Copilul meu nu mănâncă mâncare din asta proastă de spital, el e obișnuit cu tapioca și avocado!" Felicitări, tocmai l-ai transformat în fițosul clasei, care va mânca un sandwich cu somon afumat și brânză albastră regală atunci când colegii lui vor mânca laptele și cornul. Nu va mânca niciodată corn sau lapte, că alea sunt pentru săraci, nu pentru oameni de 5 stele precum el.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br></div>
<div style="text-align: justify;">
Am întâlnit părinți care în camera de gardă au refuzat o injecție importantă pentru copilul lor deoarece "au promis că nu se va face injecție"; părinți care au refuzat să scădem febra copilului pentru că "trebuie să lăsăm organismul să se lupte cu boala"; copii care au plecat neconsultați pentru că părinții nu au reușit să-i dezbrace ("dar chiar nu se poate să-l consultați cu geaca pe el? dacă nu vrea să se dezbrace eu nu pot să îl bruschez, la el nu merge cu forța"). La 5 dimineața sosește la UPU o mamă pseudointelectuală care ne spune într-un suflet: "de 2 zile face febră și am ținut-o sub Nurofen și Panadol, dar mi-a fost teamă să nu ascund sub antitermice o afecțiune mai importantă! " după care adaugă: " a cerut mai devreme la caca și am dus-o în curtea spitalului". În curtea spitalului! Ne dorim a fi intelectuali, civilizați și ne ducem copilul să excrementeze în curtea spitalului! "Dar este doar un copil!" Oricâtă înțelegere aș avea, oricât de tolerantă aș putea fi, sintagma asta " e doar un copil" îmi scoate peri albi! Parcă nimic nu mai contează, poți să faci orice atât timp cât ești copil. "Pot să ud și canapeaua, mami nu se supără!" Mami nu se supără când fi-su face pipi pe stradă, pe garduri, pe pomi. Parcă văd și acum dâra care se prelingea pe sub gardul de la Grigore Alexandrescu. Copiii ăștia sunt viitorii masculi feroce care micționează în jet pe pomii de pe Victoriei și care aruncă flegme pe stradă. "Sunt doar niște copii..." spun și acum mamele lor încărunțite ajunse în baston. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br></div>
<div style="text-align: justify;">
Cum spuneam...cine sunt eu? E precum ne zicea deunăzi un pacient: "Singura diferență dintre noi e că eu sunt clasa a VI-a, iar tu a XXIII-a".</div>
<br>
<br>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjic_Vx6Y9Lh64jg4hJszbm0KwqTKmW6co5jg5tq1o4EryHKuzNiSHu1m4wE6_g32fa6DDr13AJxHz39EFSndyUvvqbKc__5nxqCEt5Tnac5UU89lzCbQFUVwRuE8rJYM3kieuy47WKmcgx/s1600/kid_yelling.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="333" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjic_Vx6Y9Lh64jg4hJszbm0KwqTKmW6co5jg5tq1o4EryHKuzNiSHu1m4wE6_g32fa6DDr13AJxHz39EFSndyUvvqbKc__5nxqCEt5Tnac5UU89lzCbQFUVwRuE8rJYM3kieuy47WKmcgx/s400/kid_yelling.jpg" width="400"></a></div>
<br>Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-74797010325859783382015-03-15T16:21:00.002+02:002015-03-15T18:30:25.387+02:00Alte lipsuri în SănătateNu voi scrie despre salariile mici ale medicilor. Am știut de la început că viața medicinistului e grea, săracă în finanțe și bogată în experiențe.<br />
Fac parte din acea categorie de oameni care a știut de la început ce vrea să facă. Nu știu dacă mi s-a impus subtil sau m-am orientat singură către asta, dar eu la 5 ani ziceam că vreau să mă fac doctoriță. Când mama mă ducea împreună cu sora mea la Spitalul Județean mă cuprindea emoția pe măsură ce mă apropiam de cabinetul de Pediatrie. Doamna doctor N. era brunetă. Pe măsură ce înainta în vârstă avea părul tot mai scurt. Părea dură și rece, dar cel mai tare mă enerva faptul că îmi spunea "asta": "Asta are doar roșu-n gât, dar asta are pneumonie". Mama în maturitatea ei își dădea seama că nu e o formă de jignire, ci mai degrabă un fel de alint spus din sufletul ei ce părea rece. Zgomotul stetoscopului care se lipea și se dezlipea pe piele mă fascina. <br />
Peste puțini ani m-am trezit disecând broaște, și am început să cred că vreau să fiu chirurg. Cu toate astea, anatomia din facultate mi-a plăcut prea puțin.<br />
În liceu m-am orientat către matematică-informatică. Deși știam ce vreau să fac, în orașul meu natal liceele cu profil de biologie erau văzute destul de prost, așa că am încercat să-mi dezvolt logica. Poate am dezvoltat-o puțin, dar matematica și informatica nu au fost punctele mele forte.<br />
Pe la sfârșitul liceului lumea a început să mă încurajeze în îndeplinirea dorințelor: "Nu da la medicină! vrei să înveți toată viața?" " Nu știi în ce te bagi! Îți arăt eu câte pagini are un tratat de anatomie și apoi să-mi zici dacă mai vrei să dai acolo!" <br />
Am dat la medicină. Am intrat la buget dar au trecut câțiva ani până să ajung și la o bursă. Au fost niște ani grei, cu încercări nenumărate, cu nedreptăți și nopți nedormite, cu nervi întinși la maxim. Stăteam într-un cămin arătos față de altele, dar balconul dădea înspre un club pe care nimeni nu a reușit să-l oprească din activitate. Vara își deschidea terasa, și când stăteam în pat vibram de la bass-ul lui. Au fost făcute nenumărate plângeri, dar poliția a spus: "Nu pot decât să le dau o amendă de 20 de milioane (vechi), dar au mai primit amenzi, așa că vă spun că nu se vor opri". <br />
Pentru rezidențiat am învățat vreo 3 cărți. Nu am ieșit din casă 2 săptămâni. Îmi făcusem program de deschidere a laptopului, ca să nu mă distragă, și singura mea bucurie era să ascult o melodie pe youtube. Simțeam că nu o să mai ies niciodată din închisoarea aia psihologică. Aveam zile în care credeam că știu tot, iar după ele urmau alte zile în care parcă nu mai știam nimic. Ai mei nu știau cum să mă abordeze ca să nu mă supere. Dar am ieșit până la urmă și din asta și am intrat in sistem. Am crezut că greul a trecut, dar nimic nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze. Ar fi trebuit să se introducă în facultate cursuri de karate, de autocontrol sau de psihoterapie. Pentru că din punctul meu de vedere, cel mai grav lucru nu e salariul mic și nici lipsa unor lucruri materiale. Cea mai gravă e atitudinea pacienților!<br />
Am avut parte de nenumărate situații în care am solicitat paza, în care părinții pacienților ne-au adus jigniri și amenințări culese de pe cele mai lăturalnice străzi. Pacienții zilelor noastre cred că li se cuvine totul pentru că plătesc niște nenorocite de asigurări de sănătate. Au impresia că venind la urgențe li se va acorda atenție de când au intrat pe ușă! Vor trece peste celelalte zeci de pacienți care stau la coadă în fața lor, și care au venit tot în regim de urgență. Un domn de vreo 2 metri și vreo sută de kilograme s-a năpustit asupra mea pentru că am sugerat un consult ORL pentru copilul său. El citise pe net că nu îi trebuie, așa că cine sunt eu să îi spun " ba trebuie?" A ieșit din încăpere afirmând "merg la ORL pe principiul mă doar în c.. și mă scarpin la c...e ". Am solicitat un paznic mai bine făcut care să-i poata ține piept domnului, dar paza a trebuit să plece către un alt părinte care sărise la gâtul unei asistente.<br />
La noi în spital copiii stau internați câte 2 în pat în majoritatea secțiilor. Intrăm în gardă cu 0 locuri pe toate etajele, și ne întrebăm ce vom face cu pacienții care vor necesita internare. Părinții ne sar în cap ca și când ar trebui să venim de acasă cu paturi în spate pentru copiii lor. Ei au venit la spital și aici totul trebuie să fie bine.<br />
Am avut de-a face într-o gardă cu un domn care l-a invitat pe colegul meu mai mare să se bată în curtea spitalului. El dorea să fie consultat de un anumit medic, căci copilul lui nu era un oarecare. Așa funcționează lucrurile la noi. Părintele vine în gardă și își alege medicul, că doar el plătește asigurări. E ca la piață! Mă duc la taraba la care mă servește un vânzător mai spălat.<br />
Nu există gardă fără scandal. Deja îi cunoaștem pe părinții problematici care, deși nemulțumiți de condiții, de spital, de medici, vin în mod paradoxal tot aici!<br />
O fată de vreo 14 ani avea dureri abdominale. Fusese la UPU, i se administrase un simptomatic acolo, dar aștepta să-și primească rețeta. De câte ori treceam pe lângă maică-sa mă întreba: "domnișoară se uită și la ea cineva? domnișoară se uită și la ea cineva?" A 4-a oara i-am raspuns: "Da doamnă, se va uita cineva când i-o veni rândul!" "Când i-o veni rău? Veni-ți-ar rău să-ți vie!"<br />
Am impresia că de câte ori consult un copil, mama lui mă studiază din cap până în picioare și își pune o mie de întrebări. Grimasa ei parcă ar spune "nu am încredere în tine, oricum o să merg și la altul". E nemulțumită de spital, de asistentă, de așteptare, de cameră, de situație, de mine. Îmi aruncă priviri amenințătoare, dar eu mă fac că nu văd ca să-mi pot desfășura activitatea. E foarte greu să treci peste atitudinea părinților, care se aliază cu ai lor copii împotriva dușmanilor reprezentați de doctori. Își iau copiii în brațe și parcă le-ar spune "da mami, știu că e un spital jegos cu oameni nemiloși, care sunt prea slabi pentru tine, dar o să mă lupt cu ei și totul va fi bine!" Copilul începe să te perceapă în același mod și acționează în consecință. Știi deja din sala de așteptare de cei care fac parte din categoria scandalagiilor, dar trebuie să te aduni și să fii calm ca să rezolvi situația. <br />
Pentru părintii care nu au aptitudini înnăscute, pe diverse forumuri se găsesc mame încurajatoare care te învață că " la medic trebuie să mergi cu tupeu!" Medicul trebuie să te știe de frică, pentru că altfel sigur îți face rău cu bună-știință sau te tratează urât! Fii cu gura mare și o să vezi ce bine o să-ți fie! E ca în sălbăticie: chiar dacă ești mic, atât timp cât faci gălăgie ești puternic și reușești să te impui!<br />
Părinții au acces pe internet la tot felul de informații. Ei practic vin la spital numai pentru confirmarea unui diagnostic pe care deja l-au pus. În timp ce alte zeci de copii și părinți așteaptă la ușă și te fixează cu privirea, încercând parcă să te hipnotizeze ca să îi rezolvi mai repede, tu stai să-i explici acelui părinte informat de pe net de ce e așa și nu e altfel, de ce analiza asta e puțin modificată. Părinții contemporani confundă setul de analize cu niște cărți de tarot. Parcă în ele ar fi scrise toate bolile de care copilul suferă sau va suferi vreodată. Dacă sunt bune, copilul e perfect sănătos! Nu înțeleg faptul că analizele alea fără contextul clinic sunt egale cu 0. O mamică m-a intrebat într-o zi: "Analizele cum au ieșit?" Eu am răspuns că sunt în limite normale, dar nu s-a mulțumit cu un răspuns atât de general, așa că a continuat: "Dar e vreun parametru care să fie așa... mai mare sau mai mic?" Lipsa de încredere, lipsa de respect...cam astea sunt alte lipsuri importante în sistemul de sănătate!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCzbYbh6onCTj1UE60MGB-AzDnc9ohhYwm-2U2TiS_WLlmgZNbUcxUwaXZGMJFtaj3JIQhkCyBf5lgJH3nBNJcB-1DaurxmLFNgDF64zD0cYpRz-xs2AoMsjbH_Yy63rs-ZVQg4cbqBscI/s1600/yelling-mom.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCzbYbh6onCTj1UE60MGB-AzDnc9ohhYwm-2U2TiS_WLlmgZNbUcxUwaXZGMJFtaj3JIQhkCyBf5lgJH3nBNJcB-1DaurxmLFNgDF64zD0cYpRz-xs2AoMsjbH_Yy63rs-ZVQg4cbqBscI/s1600/yelling-mom.jpg" height="254" width="320" /></a></div>
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-13946906689880503032014-12-07T00:12:00.001+02:002014-12-07T00:36:44.759+02:00Poveste de viață Am stat un timp să mă gândesc dacă să spun sau nu povestea. Cuvintele următoare nu sunt scrise pentru a atrage milă sau fonduri, ele alcătuiesc povestea motivațională care pe mine m-a topit, m-a rușinat și m-a făcut să imi doresc să o transmit și altora care, prinși în rutina de zi cu zi, nu își pot imagina viața din care lipsește unul din lucrurile pe care le au acum: mașină, prieteni, o mână, un telefon mobil.<br />
Cu câteva zeci de ani în urmă, el-cadru militar, și ea-cadru universitar, amândoi sănătoși, s-au căsătorit și au avut primul copil: o fată. Ea a fost sănătoasă până în adolescență, când a dezvoltat progresiv o scădere a forței musculare în membrele inferioare, astfel încât ca tânăr adult a fost imobilizată în scaun cu rotile. În ciuda deficitului motor, fata a terminat facultatea și a devenit tehnician dentar.<br />
La 1-2 ani după nașterea primul copil a apărut cel de-al doilea, tot o fată. Istoria s-a repetat: în adolescență fata a prezentat aceeași scădere a forței musculare, a ajuns în jurul vârstei de 20 de ani tot în scaun cu rotile. Pentru că ea avea și hipoacuzie congenitală, a devenit pictoriță. Picta icoane. Ambițioasă, având în istoricul familial pe sora cu o boală asemănătoare, femeia a încercat să-și păstreze forța în membrele superioare pentru a putea lucra în continuare, astfel încât pe lângă pictarea icoanelor, făcea și goblenuri și exercitii pentru exersarea manualității.<br />
La diferență de câțiva ani de fata mijlocie, a apărut și ultimul copil, tot o fată. Ajunsă aproape de maturitate a dezvoltat aceeași simptomatologie ca și surorile ei. A terminat Politehnica și a fost singura dintre cele trei care a avut curajul de a-și întemeia o familie. Și-a găsit pe cineva cu întârziere mintală care o ajuta să meargă la facultate, s-au căsătorit și ea a rămas însărcinată. Evaluând situația, soțul a părăsit-o în scurt timp. Aflată în scaun cu rotile, femeia a născut prin cezariană o fetiță care în prezent are 6 ani. E veselă, optimistă și nu cred că înțelege situația. Bunica a adus-o la spital pentru a afla dacă suferă de aceeași boală ca mama și mătușile ei.<br />
Rândurile de mai sus le-am aflat din anamneză, dar pe măsură ce am petrecut timp împreună totul a căpătat dimensiuni nebănuite.<br />
Cu o lună anterior venirii în spital, fata mijlocie a decedat în urma unei suspiciuni de pneumonie care s-a dovedit a fi edem pulmonar acut, instalat pe fondul unei cardiomiopatii dilatative decelate la autopsie. Moartea ei a fost triggerul care a determinat-o pe bunică să caute ajutor. Deși femeile fuseseră ultra-investigate, aveau un diagnostic incert de parapareză spastică ereditară ce se manifesta diferit în fiecare caz.<br />
Am aflat cum trăiau cei 6 într-o casă în care pragurile au fost tăiate pentru a le permite femeilor (ajunse în prezent la vârste cuprinse între 37-43 ani) să se deplaseze în scaune cu rotile, cum la baie aveau bare special create pentru ca sora cea mică să poată folosi toaleta (celelalte foloseau pamperși, dar ea refuza umilința). Li se recomandase Baclofen pentru scăderea spasticității, dar bunica povestea cat de inutil e medicamentul, pentru că scăzând spasticitatea nu le mai putea împinge în pat pe cele 3 femei cu greutăți în jur de 80 kg fiecare.<br />
Într-o combinație de realism, speranță, disperare și optimism, bunicii mi-au relatat că cele 2 femei rămase în viață au nevoie de ajutor fizic, ei fiind bătrani care deși niciodată nu s-au plâns de condiția lor, sunt conștienți că nu mai au mult timp la dispoziție să le ajute, iar fetița crește și nu mai are răbdare să își îngrijească mama.<br />
Am avut ocazia să îi cunosc pe toți 5, și cele câteva zile în care ne-am văzut au fost revelatoare. Au venit la spital pentru efectuarea unor teste genetice. Aveau o dubă special cumpărată pentru transportarea fetelor. Cea mare între timp dezvoltase un deficit important și în forța membrelor superioare, un sindrom extrapiramidal cu o vorbire specifică. Era extrem de emoționată. Mama ei ne-a spus că nu a ieșit de mult timp din casă și că s-a dezobijnuit să vadă atâta lume simultan. În cuvinte stâlcite femeia în cărucior mi-a spus că sunt tânără și că nu trebuia să îmi aleg o meserie așa urată, care să-mi arate numai oameni bolnavi. Mă cuprindea jena când nu înțelegeam din prima ce spune. Nu știam dacă ar trebui să o încurajez să vorbească, accentuându-i indirect defectele, sau să o tratez ca pe un om obișnuit, făcând abstracție de handicapul ei.<br />
Cealaltă soră, mama fetiței, se simțea rușinată că ne incomodează și că trebuie să ne preocupăm de împingerea scaunului cu rotile. Avea un conflict adolescentin cu mama ei, dar în rest aceeași stare de împăcare cu situația precum sora și fetița ei. Bunica părea de o insistență destul de deranjantă până să aflu povestea. Ulterior mi-am dat seama că ar fi trecut peste orice pentru ca lucrurile să iasă bine măcar pentru nepoata ei. Bunicul-om cu un imens bun simț, care ne-a mulțumit și s-a scuzat de zeci de ori, s-a arătat jenat că a trebuit să își aducă întreaga familie la spital, că a ocupat holul cu scaunul cu rotile, că ne-a ocupat timpul cu problemele lui.<br />
La sfârșitul întâlnirii au trebuit să semneze cu toții zeci de hârtii. Cele două surori au întâmpinat dificultăți reale, pentru că le scăzuse forța musculară, încât nu puteau ține pixul în mână. M-am plimbat cu mapa de foi pe sub degetele lor nesigure, iar tatăl lor le-a ajutat să țină pixul.<br />
Am încercat să îmi imaginez ce fel de viață au oamenii ăștia. Dacă părinții noștri își doresc să fim mai buni, să avem ce ne trebuie, să nu îi dezamăgim, părinții acelor fete ajung cu speranța undeva mult sub nivelul nostru. Ce pot ei să spere? Că nepoata, pe care probabil nici nu vor apuca să o vadă ca adolescentă, va merge și dupa 20 de ani? Probabil nici nu vor apuca să afle dacă va fi sau nu bolnavă, vor pleca cu aceleași întrebări și cu aceleași speranțe ca în prezent.<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGviWxwAEKf1qr9Ng20Uv_7VPgxg31jnsXERHB9cFZPbKaU3T6d28NNVVQ3E9Y25t_7qbjq8U8M2II9EE4ApaVruSwYCmwhBczA1VQD-frqQd3syVHCMpiwlvSy3eykg2HaOtkpMLpbRk7/s1600/motivational-quote-on-strength-and-earned-glory.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGviWxwAEKf1qr9Ng20Uv_7VPgxg31jnsXERHB9cFZPbKaU3T6d28NNVVQ3E9Y25t_7qbjq8U8M2II9EE4ApaVruSwYCmwhBczA1VQD-frqQd3syVHCMpiwlvSy3eykg2HaOtkpMLpbRk7/s1600/motivational-quote-on-strength-and-earned-glory.jpg" height="356" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-84203041539066585732014-07-27T22:56:00.002+03:002014-07-28T19:48:58.126+03:00Tramvaiul lui AndreiPrin țara lui Andrei circulă tramvaiul lui Andrei, care transportă oamenii lui Andrei. Aceștia se numesc "andreieni" și spre deosebire de oamenii obișnuiți, se bucură de viață și trăiesc fiecare clipă, mai ales dacă e petrecută în tramvai.<br />
<br />
Dacă faci parte din această categorie de oameni te sfătuiesc să nu folosești căștile în timpul călătoriei cu tramvaiul, pentru că activitățile desfășurate înăuntru sunt mult mai interesante decât orice vers ți-ar șopti căștile. Eu una, atunci mă simt cel mai banal om de pe fața pământului și cred că viața mea ar fi chiar anostă dacă m-aș afla în trista ipostază a șoferului de mașină personală.<br />
<br />
În plus, așa cum am mai scris de-a lungul timpului, tramvaiul cuprinde cea mai variată paletă de miresme. Nu știu dacă există tramvai care să nu transporte măcar un homeless. Dacă vreodată ajungi într-un tramvai ce pare aglomerat dar găsești totuși un loc liber, nu îl asalta! Sigur lângă el stă un mirositor care a împiedicat fireasca aglutinare omenească. De asemenea, dacă îl simți pe Necuratu' în jurul tău, te sfătuiesc să îi cedezi locul, căci dacă își atârnă brațele de bară o să îți dorești să cobori la prima, chiar dacă mai ai 1000 de stații până la destinație. Uneori nu ai de ales și trebuie să te bagi la înghesuială... mai ales în zilele alea când te gândești că nu e nici dracu înăuntru la ora aia, exact în alea găsești toți pensionarii care și-au potrivit alarmele pentru a merge la piață.<br />
<br />
Bătălia pe locuri e ceva obișnuit, dar pe măsură ce călătorești, capeți experiență și știi ce ai de făcut dacă vrei să stai jos: în principiu, de cum urci e bine să mergi undeva pe la coada tramvaiului, de unde ai vizibilitate maximă. Tot ce trebuie să faci e să pândești mișcarea: dacă observi că cineva își introduce telefonul în geantă sau în buzunar (semn patognomonic) e clar că va coborî la prima, deci tu mergi liniștit până la locul cu pricina și fă-te că te uiți pe geam. "Tensiune douăjdoi!" spuse într-o zi o doamnă rubensiană în timp ce se chinuia să se așeze pe scaun. "Sunt operată de curând!" se văita o alta, justificând în fața necunoscuților acapararea scaunului.<br />
<br />
Cu toate astea, tramvaiul poate fi însă prilej de manifestare a iubirii: el, macho-wannabe-ul, stând pe scări, ținându-și iubita în brațe și sărutând-o, avea ochelari negri care îl ajutau să mascheze fuga ochilor în diverse direcții...tramvaiul este plin de oportunități. Dovadă și discuția la care am asistat tot în tramvai, cu altă ocazie:<br />
<i>"Alo? Bună dimineața âââ iubirea mea! (pauză) Ce faci gurița mea? (pauză) Ești la Vâlcea? La spital? (pauză) Cu cine dreacu să fiu, cu Ernest. Auzi, nu vii în București? (pauză) O să fii a mea! Fă, taci! Tu o să fii a mea, ai auzit fă? (pauză) Fă firi'a dreacu să fii, tu ești a mea!"</i> Sunt convinsă că femeia din telefon s-a topit, dar prietenul Ernest îl cunoaștea prea bine pe vorbitor și citindu-i amărăciunea pe față, îi spuse: <i>"Dă-o bă dreacu, nu vezi ce de p...e sunt aici?"</i><br />
<br />
Și dacă niciuna din astea nu ți-a făcut cu ochiul, tramvaiul mai joacă și rolul de magazin pe roți. Paleta de produse e largă, dar prețurile sunt fixe : "pixuri numai la 1 leu, brichete numai la 1 leu, leucoplast cu rivanol numai la 2 lei". Cuvântul "numai" e așezat strategic în propoziție, dorind să sublinieze imposibilitatea negocierii, nicidecum prețul mic ("pixuri numai la 1 leu" vs "pixuri la numai 1 leu"). Mai sunt și vânzători care doresc să atragă atenția asupra avuției personale: "avem pixuri avem", "avem brichete avem", "avem evantaie avem".<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIVQeETIdNDZeWkKIpDd2g0_BWlyoR-f2wlLtnmE4KsgVF123QXV92z5rmJLEJ569ZhVkCT25RIyRfovRrioOO4loXZ7s_REnH6E66JKJGs_VRPEKq9km4SXW1-LCRaeroAbp8J6v1_u9m/s1600/aglomeratie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIVQeETIdNDZeWkKIpDd2g0_BWlyoR-f2wlLtnmE4KsgVF123QXV92z5rmJLEJ569ZhVkCT25RIyRfovRrioOO4loXZ7s_REnH6E66JKJGs_VRPEKq9km4SXW1-LCRaeroAbp8J6v1_u9m/s1600/aglomeratie.jpg" height="227" width="320" /></a></div>
Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-72936521706245241482014-04-25T21:33:00.003+03:002014-04-25T22:51:25.764+03:00Sfânta reclamațieÎn copilărie am ajuns de câteva ori în ipostaza de pacient al spitalelor românești. Ai mei m-au îmbrăcat în haine decente și curate, m-au dus la spital unde am așteptat cât a fost nevoie, niciodată nu i-am auzit plângându-se de condiții sau de timpul pierdut, pentru că știau că totul e pentru binele meu și pentru liniștea lor. Cât timp așteptam să-mi vină rândul eram povățuită să nu îi fac de râs, să fiu curajoasă, să nu mă port urât cu medicul, să fac ce mi se spune. Am siguranța că majoritatea celor din generații vecine cu a mea sau mai bătrâne au practicat același gen de comportament.<br />
Astăzi mă aflu în ipostaza de medic și asist cu stupoare cum atitudinea noastră a căpătat o nuanță defensivă în fața pacienților și a aparținătorilor care fac legea. Copiii sunt murdari, needucati, de multe ori agresivi cu personalul medical. Am privit stupefiată un copil care i-a administrat o flegmă unei doamne doctor care încerca să-l consulte, am văzut copii care îți dau șuturi în burtă când încerci să le vezi faringele, copii care înjură așa cum tu nu ai reușit niciodată să o faci. Încercările de a ne menține calmi în fața oamenilor care au uitat că noi suntem cei care le fac bine ne fac să asudăm și să ajungem într-un colaps psihic din care din când în când ne scoate tot câte un pacient, mai compliant. Oamenii sunt revoltați că stau la coadă, fiecare din ei încearcă diferite metode să intre mai în față, iar dintre ei majoritatea covârșitoare o reprezintă cea care aplică metoda amenințării: "haideți doamnă că stați la același copil 30 de minute!", "doaaamnă copilul meu varsă!", "stau de o oră la coadă cu copilul care face febră 38!" "Chem televiziunea!" "Vorbesc cu managerul!" Cu greu ne mai putem concentra în consultațiile pe care le efectuăm, căci creierele noastre sunt tocate la manivelă. Fiecare părinte vrea să fii fresh pentru copilul propriu. Nimic de condamnat, însă fiecare din ei ignoră faptul că ai mai consultat alți 30 de copii înainte să-l vezi pe al lui, că ești la muncă dinainte ca el să se trezească, și vei continua să fii în același loc și după ce se va trezi în ziua următoare. Oamenii au uitat noțiunea de "spital", "ambulanță", "medic". Vin la spital ca la hotel, unde se așteaptă să primească o cazare într-un loc ales de ei, să li se pună la dispoziție condiții mai bune decât în propriile case. Cheamă Ambulanța pentru simptome minore și nici măcar nu pot mima îngrijorarea când ajung în camera de gardă. Îți răspund cu un rânjet vinovat că nu au bani de taxi și mai mult de atât, vor să fie duși înapoi tot cu Ambulanța, timp în care alții fac scandal la televizor că nenorocita de ambulanță nu a venit la timp pentru alt om bolnav. Medicul este dator să consulte copiii bolnavi, chiar și pe cei nebolnavi care ajung la gardă, e dator să trateze copilul după cum crede de cuviință și nimic mai mult! Dragi mămici care ajungeți prin spitale și vă plângeți că medicul nu stă zilnic să vă pupe în fundulețe și să vă dea raportul la zi în legatură cu toate analizele efectuate și rezultatele lor, atitudini terapeutice, prognostic și complicații, amintiți-vă că ați venit cu copiii în spital ca să fie tratați, nu să învățați voi medicină!<br />
Triggerul acestui articol a fost de fapt descoperirea unui forum în care medicii sunt pur și simplu denigrați, pacienții sunt sfătuiți să facă reclamații dacă ajung să fie nemultumiți de felul în care se poartă lumea cu ei în spital. Iată câteva exemple:<br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span class="spnMessageText" id="msg">"Inaintea
primei vizite facute in salon de doamna dr.
asistentele au venit aferate si ne-au spus (eram eu si doua mame, dintre
care una o prea distinsa cetateanca de origine iraniana) sa ne ridicam
de pe scaune, sa le pliem si sa le depozitam intr-un loc ascuns" -<span style="color: black;">doamna vorbește despre un salon de vreo 3 metri pătrați, în care se aflau 3 copii și 3 mame. La vizită participau mai mulți medici, o asistentă</span></span></span></span><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"> și o infirmieră. Eu cred că în aceste condiții e de bun simț să strângi scaunele astfel încât să ajungă personalul medical la patul pacientului, însă doamna a perceput acest lucru ca pe o lipsă de respect.</span></span></span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"</span></span></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">Am fost admonestata ca nu dusesem inapoi la bucatarie vesela in care ne fusese servita masa"- <span style="color: black;">doamna își imagina că infirmierele sunt un fel de servitoare puse la dispoziție mamelor. Aș fi întrebat-o dacă acasă își duce singură farfuria sau așteaptă vreo vecină care să o ia de la nas și să o ducă la chiuvetă.</span></span></span></span></span></span></span><br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><br /></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span>
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">Mancam
pe banca afara in 5 min,pe fuga, o data pe zi,nu aveam voie sa mananc
in salon"-<span style="color: black;">A fost alegerea dânsei să mănance pe bancă, întrucât există o cantină specială, unde mămicile internate cu ai lor copii mănâncă gratis. Doamna a ignorat puțin faptul că se afla internată pe o secție de terapie intensivă, unde nu poți veni să mănânci shaorma ca în parc.</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">nu
am vazut toata noaptea nicio asistenta, desi era mare nevoie de ele. A
trebuit sa stau cu copilul meu in brate (ca altfel ar fi cazut din pat)
si sa il ajut pe copilul mare de alaturi sa faca pipi. Bietul de el urla
ingrozitor... L-a speriat si pe al meu, evident. I-am schimbat
bandajele si l-am linistit dupa mult timp, in care cred ca l-a auzit tot
spitalul. Nu a aparut NIMENI."- <span style="color: black;">îndrăznesc să afirm că asta e chiar o minciună cruntă. Pe secția la care se face referire nu există nici măcar 1 minut în care să lipsească ambele asistente. Ele au o cameră specială la care mămicile au acces. În plus, doamna afirmă că ea însăși a schimbat "bandajele" copilului, lucru de care din nou mă îndoiesc foarte tare.</span></span></span></span><br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><br /></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"></span></span></span></span>
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><br /></span></span></span></span>
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"Am
fost si eu internata cu V, inclusiv la... intr-o sectie
nerenovata unde nu era decit WC pe culoar. Dar chiar asa bataie de joc
nu am intilnit"- <span style="color: black;">presupunând că doamna vorbește corect românește, pe culoar nu era decât wc :)) păi ce altceva să fie? presupunând că ea a vrut să spună de fapt că "wc nu era decât pe culoar", aș dori să o întreb dacă acasă la dânsa are wc în fiecare cameră.</span></span><span style="color: black;"><span class="spnMessageText" id="msg"> </span></span></span></span><br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><br /></span></span></span></span>
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"La pranz am cedat psihic cand am primit la masa spaghete cu carne,i-am spus asistentei ca M nu mananca asa ceva" <span style="color: black;">- care e soluția în acest caz? să se comande mâncare personalizată în funcție de ce îi place fiecărui copil? Oare dumneavoastră când vă internați în spital le spuneți asistentelor să vă aducă altceva pentru că nu vă place acel fel de mâncare?</span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;">Pentru toate aceste probleme grave, există aceeași soluție oferită sub diverse forme: </span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"Exista
camere ascunse, exista televiziuni care abia asteapta sa puna mana pe
un subiect asa "suculent", exista colegiul medicilor, exista directiunea
spitalului obligata sa raspunda oficial unei reclamatii oficiale."</span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">"Imi
pare tare rau si ma cutremur cand aud de asa "medici" frustrati al
caror loc nu este in spitale sa ajute oamenii ci in cu totul alte
locuri.De ce n-au facut toate mamicile plangere?<br />Sunt scarbita de sistemul sanitar din Romania"</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="color: midnightblue;">"</span></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">cei din tarile civilizate stiu lectia - reclamatiile sunt sfinte. mai, daca ceva nu e normal, se face reclamatie"</span></span></span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="color: midnightblue;">"</span> </span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">Asa
cum bine a raspuns cineva la topicul meu, o buna parte din cei care
lucreaza in servicii in Romania nu stiu cum sa se comporte cu cei pe
care ar trebui sa-i deserveasca. Niste bestii..."</span></span></span></span></span></span></span><br />
<br />
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="color: midnightblue;">"</span></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg"><span style="color: black;"><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">Mai
, eu una raman interzisa in fata monitorului, cum mai nu luati
atitudine!? De ce lasati cu voi sterse pe jos, de ce nu urlati , faceti
plangeri? Nu stiu ce, dar faceti oameni buni ceva!!!!</span></span></span></span></span></span></span><span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><span class="spnMessageText" id="msg">La
medic , daca nu-mi convine ceva , merg si comentez, pai dar eu nu-s
bataia de joc a nimanui. Asa am facut
in Ro si asa fac si aici. Mama mereu comenta ca am gura prea mare si nu o
sa ajung nicaieri ca doar capul plecat deschide usi"-<span style="color: black;"> nu
aș găsi cuvinte mai potrivite pentru a descrie atitudinea pacientului
român. Doamnei, dacă ceva nu îi convine la medic, urlă, merge și
comentează. Neapărat în această ordine!</span></span></span></span><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, Arial, Helvetica;"><span style="color: midnightblue; font-family: Verdana, Arial, Helvetica; font-size: x-small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZoocHwMH5yYmXVFm0Uo9xJ2dXuFF2tUsX6zIPMJz67NpbvQrhdFNkO5VqAkXyLevXfS2X3Y9LSCEzNew9iCWTJopmJjKSrxU4Gs2h9xfo8jczaj14yCK9ncR_MtCAVRak2f6Oup8zXBHf/s1600/malpraxis_60143000.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZoocHwMH5yYmXVFm0Uo9xJ2dXuFF2tUsX6zIPMJz67NpbvQrhdFNkO5VqAkXyLevXfS2X3Y9LSCEzNew9iCWTJopmJjKSrxU4Gs2h9xfo8jczaj14yCK9ncR_MtCAVRak2f6Oup8zXBHf/s1600/malpraxis_60143000.jpg" height="179" width="320" /></a></span></span></div>
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-1685890162317764352014-04-12T18:52:00.000+03:002014-04-12T19:30:15.452+03:00Ultimele tendințeÎntr-o seară liniștită de duminică m-am gasit și eu ca tot omul să plec în mall în căutarea unei geci. Alegerea zilei nu a fost prea inspirată: ajungând acolo mi-am dat seama că mall-ul nu mai e mall, se transformase temporar într-un fel de club de zi. Oamenii dichisiți, îmbrăcați în cele mai bune haine din șifonier (cred ca au un dulap special, pe care scrie "haine de mers în mall" ), accesorizați cu cheia de la mașină, ieșiseră la agățat, nicidecum la cumpărături. Parcă treceam printre nori hormonali și îmi doream mai mult ca oricând să mă întorc mai repede în casa mea goală. Pentru că îmi propusesem să nu plec de acolo fără geacă, am zăbovit câteva ore încercând să găsesc una potrivită. Căutările s-au prelungit pentru că toate magazinele ofereau același model: scurtă, din piele sau din imitație de piele. Mintea mea a gândit că designerii au suferit în masă o lipsă majoră de inspirație și eram gata să merg la croitoreasă și să-mi confecționez una simplă, cea mai simplă geacă din lume. Mi-am achiziționat într-un final una ascunsă printre alte modele aflate la mare căutare, reușind astfel să scap din îndoctrinarea fizică la care ne supune mall-ul.<br />
A doua zi, pe stradă, am găsit și explicația fenomenului din mall: toate fetele purtau acel tip de geacă foarte scurtă, pentru a-și pune de fapt în valoare bluza de sub ea, un must-have al acestui sezon. Tocmai când mă bucuram că am mai scăpat de UGG-uri (<a href="http://unghi-de-viata.blogspot.ro/2013/05/top-10-accesorizari-de-neinteles.html" target="_blank">vezi aici de ce</a>), o nouă piesă vestimentară și-a făcut loc pe piață: bluza în colțuri. Decoltată sau pe gât, cu mânecă scurtă sau lungă, închisă sau deschisă, bluza în 2014 e musai să aibă colțuri pe lateral. Cu cât sunt colțurile mai lungi, cu atât ești mai la modă. Am văzut câteva care atingeau lungimi impresionante: ajungeau până la glezne, semănând izbitor cu niște hamuri. Genul ăsta de bluze oferă 2 avantaje femeilor (mai mult ca sigur de asta le și poartă): 1. în caz că sunt foarte agitate și agresive cineva le poate ține în frâu la propriu și 2. dacă au noroc și se află lângă un stâlp, un mascul feroce le poate lega de el și îndeplini toate visele pe care le-au avut vreodată.<br />
Geaca și bluza nu sunt suficiente însă pentru a întregi o imagine la modă. Mai ai nevoie de niște colanți-imitație de piele sau măcar cu inserții, care să creeze o imagine rockărească ( să vezi contrast între acești colanți și tonul de manea al telefonului inteligent). Nu vă faceți griji, și colanții se găsesc din belșug, problema apare atunci când vrei sa îți cumperi o pereche de blugi simpli. <br />
Daca îți dorești să fii în toate tendințele posibile, ținuta asta trebuie să fie accesorizată bineînțeles cu unghiile false în colțuri. Pe lângă faptul că se asortează la colțuri cu bluza, aceste unghii oferă diferite avantaje purtătoarelor: îsi pot face piercinguri singure, nemaifiind astfel nevoie să își irosească timpul și banii, pot fi utilizate în scop de autoapărare ( nefericitul poate rămâne cu globul ocular înfipt în unghie), pot desface conservele sau cutiile de suc, dar cel mai important dintre toate este acela că oferă de la prima vedere niște informații pe care altfel bărbații ar trebui să le audă, iar asta poate fi dureros: în caz că cineva vrea să le agațe trebuie să știe de la început că ele nu efectuează activități domestice precum spălatul vaselor sau curățenia, deci dacă se bagă trebuie să știe că posesoarele necesită întreținere financiară intensă.<br />
<br />
BLUZE IN COLȚURI<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYxRQ4u8hXJ2jgG_IqXG2r0DFGL61OXzGU_8AyLtSiMdNfeD31fiSVNIjtOcJgjDfA5JEAwwTmbhMnZishtzZVwczv4iIDgmFwORMePVo4Rw2gEdLLdrrkWC_J-2XRFOrMOFWxjt7JL2px/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYxRQ4u8hXJ2jgG_IqXG2r0DFGL61OXzGU_8AyLtSiMdNfeD31fiSVNIjtOcJgjDfA5JEAwwTmbhMnZishtzZVwczv4iIDgmFwORMePVo4Rw2gEdLLdrrkWC_J-2XRFOrMOFWxjt7JL2px/s1600/images.jpg" height="200" width="320" /> </a></div>
<br />
<br />
<br />
UNGHII ÎN COLȚURI <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgccQeaNnukHQYmoWMHBSlGGDS4WqOBP97sLxedsz95z6UQ9OC7FRlqeAKmK9y3Fut46tzKpTfOLUTOX7hYzp0-NeLaudT0SFutdgyVaV9ukESChLNgCj6SM6Q4sdY1l3Z87WFVuU13brsE/s1600/3483yh4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgccQeaNnukHQYmoWMHBSlGGDS4WqOBP97sLxedsz95z6UQ9OC7FRlqeAKmK9y3Fut46tzKpTfOLUTOX7hYzp0-NeLaudT0SFutdgyVaV9ukESChLNgCj6SM6Q4sdY1l3Z87WFVuU13brsE/s1600/3483yh4.jpg" height="212" width="320" /></a></div>
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-21307291812545345832014-04-09T21:22:00.001+03:002014-04-09T21:36:59.712+03:00Mothers strike againDin ce în ce mai mulți au impresia că medicina se învață pe net. Între un Candy Crush și câteva cumpărături online oamenii mai citesc despre o boală, iar după următorul episod de Gossip Girl știu să o și trateze. Medicii care au făcut 6 ani de facultate au fost mai grei de cap și au tot rămas repetenți, căci altfel ar fi învățat meserie pe îndelete.<br />
Sunt destui părinți care confundă viața din spitalele românești cu cea din Dr House, participând activ la diagnosticarea copilului. Ei refuză să creadă că odrasla răcește de mai multe ori într-un an, fiind convinși că mai degrabă are o boală foarte rară și foarte ciudată, care necesită investigații complexe. Astfel, cel mai frecvent răspuns la întrebarea "Ce s-a întâmplat cu copilul?" este: "Ah, la el e o problemă mai veche: acum 6 luni a fost răcit.. acum 4 luni a vărsat.. acum 2 luni a tușit.. iar acum face febră". Ca și când toate ar avea o legatură între ele și ar alcătui împreună un sindrom atât de rar încât nici nu există cazuri documentate în literatura de specialitate.<br />
Există un grup pe facebook în care tinere mămici împărtășesc păreri în ceea ce privește alăptarea de cele mai multe ori, dar se discută și alte probleme. La început l-am privit admirativ, gândind că e un lucru bun treaba asta cu susținerea...până când am început să și citesc ce scriu doamnele acolo, lucru care îmi producea migrene ce se întindeau pe vreo 24 de ore. Acum 2 zile, pe acel grup o mămică povestea despre copilul ei care făcea febra, postarea ei începând cu "Bună mămici..." și terminandu-se cu "de ce credeți că face febră?" Până în punctul ăsta am fost numai puțin surprinsă de ideea că cineva ar căuta astfel de răspunsuri pe facebook. Câteva minute mai târziu eram de-a dreptul șocată citind răspunsurile exhaustive oferite de mame fără niciun fel de pregătire medicală. Fiecare își dădea cu părerea despre febra unui copil necunoscut: una dădea vina pe secrețiile nazale, alta pe vărsături, una mai modernă credea că nu e alăptat cum trebuie, alta spunea că e o problema ORL, iar lovitura finală a fost dată de mămica supremă, care afirma "simplul fapt că ați schimbat mediul poate crea probleme" (copilul fiind într-o excursie în afara țării). Deznodământul a fost previzil: copilul face febră pentru că e plecat din țară, iar rezolvarea constă în continuarea alăptării.<br />
Noi consultăm la gardă copiii indiferent de boală, condiție socială, culoare sau miros. Primele aspecte sunt ireversibile și nu deranjează dacă nu se combină cu ultimul. Deși mă antrenez intens după ce am schimbat mijlocul de transport în comun (toată lumea știe că în fiecare autobuz sau tramvai există cel puțin o persoană cu miros emetizant), nu am reușit să mă obișnuiesc cu acest accesoriu volatil generator de vărsături în lanț. Nu am pretenția ca părinții să facă baie cu spumă copilului înainte de chemarea ambulanței, dar într-un număr îngrijorător de cazuri jegul se strânge strat cu strat sub unghii, în urechi, în buric, și e atât de aderent de tegument încât ai crede că face parte din corp. Încă se mai vehiculează ideea că nu poți spăla un copil răcit. Ca și când pentru el ar fi un pericol, iar bacteriile din cadă l-ar ataca văzându-l atât de vulnerabil. Un copil din această categorie a venit într-o frumoasă dimineață în gardă, chiar înainte de cântarea cocoșului. Era însoțit de o mămică în vârstă de 17 anișori (care înainte de a se grăbi către camera de gardă a stat un timp în fața oglinzii pentru aplicarea unui strat generos de fond de ten) și de bunica aflată într-un contrast izbitor cu fiica ei și însoțită de o dâră verde de miros specific care m-a obligat să port o mască facială. Nimic nu m-ar fi ajutat să ghicesc intelectul ascuns al bunicii, care îmi spuse: "Domnișoara doctor, eu cred că radiografia asta nu e normală! eu mai am și alți copii și știu cum trebuie să fie! După cum arată eu zic că
trebuie să îi dăm tratament pe venă!" Am fost atât de șocată încât era să-i povestesc despre hilurile
pulmonare, interstițiu și alte lucruri (era 4 dimineața și mă luase
valul).<br />
Mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu plăcut surprinsă de bunul simț al unor mame care ajung pe la camera de gardă. Atât de simțite erau încât, pentru a nu pierde timpul meu (sau mai degrabă pe al lor) adunau secrețiile nazale ale odraslei și le așezau frumos în buzunar. Cine știe, poate în celălalt buzunar strânsese deja materii fecale eliminate în drum spre spital. Treaba asta cu secrețiile nazale capătă amploare pe zi ce trece, cred ca prin vreo revista de specialitate gen "Avantaje" zace un articol despre beneficiile lor. Priveam într-o dimineață în metrou un tătic și un copil așezați amândoi pe scaune, ca doi barbați adevărați. Copilul desfășura o activitate previzibilă: se juca pe un smart-phone. Întâmpinând o dificultate, el a pasat telefonul tatălui, care a fost mai mult decât bucuros să îl treacă de nivelul greu. Ba chiar începuse să-i placă așa mult încât s-a jucat și nivelele următoare, ignorând noua activitate a fiului, care făcea biluțe verzi din secrețiile năsucului și le înșira atent și simetric pe scaun, ca să se joace și următorii călători cu ele. El fusese învățat acasă să-și împartă bunurile cu ceilalți!<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmGg1TNaI-K_8zVx_bzT-KMVLbAgLoNhHETAYjT_nHf3RiQSZB0WtR7mREXveSsC2Sa-EOdZz0TDYWTszBg9IJIzHOWWU5WguJ1pmIJvk7wI676RDLKJpLxekSjLy3AM4J0_NlWe4Sozy-/s1600/61474481.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmGg1TNaI-K_8zVx_bzT-KMVLbAgLoNhHETAYjT_nHf3RiQSZB0WtR7mREXveSsC2Sa-EOdZz0TDYWTszBg9IJIzHOWWU5WguJ1pmIJvk7wI676RDLKJpLxekSjLy3AM4J0_NlWe4Sozy-/s1600/61474481.jpg" height="250" width="400" /></a></div>
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-45810784887077920982014-01-05T22:29:00.002+02:002014-01-05T22:32:32.390+02:00Cele mai noi neologisme Perioada sfintelor sărbători de iarnă se arată an de an la fel de productivă: pentru comercianți, pentru colindătorii care îmbracă lâna de capră sau blana de urs ca pe niște uniforme de muncă, dar și pentru inventatorii de cuvinte, care își agață bucuroși în pomul de Craciun noile invenții literare.<br />
Bucuroși fiind de faptul că pot mânca liniștiți oricât fără să se înece cu sentimente de vinovăție, oamenii devin mai înțelegători, mai toleranți, mai iubitori. E perioada în care ne iubim și dușmanii, în care suntem cuprinși de un sentiment efemer de generozitate. Abundența de iubire care se revarsă ca o apă curgătoare peste toți cei care ne înconjoară se manifestă, așa cum era de așteptat, mai ales prin cuvinte, căci noi românii suntem oameni mai pasivi, cărora le place să vorbească mult despre planuri, fără vreo tendință de finalizare a unui proces palpabil. Drept urmare, aproape toți am fost victimele unor avalanșe verbale formate din termeni care mai de care mai drăgălași și mai amputați. "frumy" și "supy" au fost mereu în față, deseori în asociere, căci ce mister poate fi mai frumos decât acela exprimat de o privire ageră, vulturească, melancolică-wannabe? Rareori se mai găsește câte un deștept care observă amputarea cuvântului original, dar pentru că nu îl poate crește la loc, îi confecționează un ciot, transformându-l în "frumix". În plus, cu ocazia noului început, întotdeauna plin de speranță și atât, cei doi termeni au avut concurență serioasă: pe "dimi". "Noapte bună 2013, bună dimi 2014" a primit o coroniță pentru cel mai postat mesaj de pe facebook în primele minute din an.<br />
După o lungă perioadă de trăire iresponsabilă a clipei și de ignorare a consecințelor, reprezentatele sexului frumy devin rând pe rând mame și e necesară o adaptare a neologismelor proprii la noul statut. Pentru că iubirea lor nu se poate manifesta decât asupra pruncului, acestea le oferă grijulii "tzitzi". Deși sunt cunoscute avantejele oferite de tzitzi, unii bebeluși pot să nu beneficieze din plin de produs, pe care il folosesc mai mult ca pe o jucărie, situație care a căpătat denumirea de "veverițeală"! Eu veverițez, tu veverițezi, el veverițează...deci, se poate! Alți copii sunt însă atât de tzitzofili încât efectuază chiar un "tzitzotron", spre bucuria mămicilor. Pentru cei mai leneși însă, care nu se încumetă la tzitzi, s-a inventat și "suzy" ca soluție temporară. Încet, încet, copilul crește...incepe să meargă la "grădy", apoi la "școly", și așa mai departe, până când ajunge la statutul de frumy și face un "bb" căruia să-i ofere tzitzi și suzy. <br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPvINtwU4JtyNA5KC6ztxvat2VpmhLgW5clsllEjOxWaIws_eQj9sK2hqKcHUvFCD_M-ZP7oIUR1eOR1Nld-cciTKXeL5Pi4OoTyEk3jcjBlYzAf2IFvpZFxsvjvb1B64vbIvVCODQgV6b/s1600/keep-calm-ca-esti-frumi.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPvINtwU4JtyNA5KC6ztxvat2VpmhLgW5clsllEjOxWaIws_eQj9sK2hqKcHUvFCD_M-ZP7oIUR1eOR1Nld-cciTKXeL5Pi4OoTyEk3jcjBlYzAf2IFvpZFxsvjvb1B64vbIvVCODQgV6b/s320/keep-calm-ca-esti-frumi.png" width="274" /></a></div>
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-52839669450483457292013-11-22T17:52:00.000+02:002013-11-22T17:59:33.913+02:00Dezumanizarea omului Aflate într-o lipsă cronică de subiecte care să capteze atenția unui public avid de scandal, emisiunile noastre ne-au adus undeva în subsolul demnității umane. Eterni căutători ai comorilor ascunse, reporterii au pornit de la un <a href="https://www.youtube.com/watch?v=cp_7siHpUhg" target="_blank">videoclip</a> care a apărut pe internet având lipită eticheta cu "amuzant", dar experiența le-a deschis ochii și imediat i-au simțit potențialul și au inițiat procesul de scotocire a gunoiului din tomberon cu bățul. Apariția patului de spital în videoclip a sporit interesul unui popor implicat deja într-o înverșunare cronică împotriva sistemului medical.<br />
Reporterii noștri au adoptat în această situație atitudinea unor copii care nu pot vedea dincolo de obiectul care le-a stârnit curiozitatea: au trecut peste toate sentimentele de neputință, milă, empatie degajate de boala unei femei și de consecințele acestei boli asupra apropiaților și s-au bălăcit în mocirla formată din detritusuri, trăgându-i după ei pe spectatorii atrași de senzațional.<br />
Filmulețul a devenit cunoscut datorită aspectului său amuzant. Cu siguranță, chiar și cei mai empatici dintre noi au schițat un zâmbet urmărind trilul necontenit al bolnavei. Lucrurile au căpătat însă noi dimensiuni în urma apariției lui și a celor implicați în mod direct pe micile ecrane. Lipindu-și bine pe fețele lor care au văzut de toate măștile de salvatori, reporterii au purces în disecarea subiectului până la oasele lui pline de măduvă murdară. Care mai de care mai milos, ei au sărit să ofere ajutoare ipocrite unor oameni modești și naivi, aflați în imposibilitatea rezolvării situației. Faptul că boala bătrânei s-a manifestat prin cântec a oferit o tentă tragi-comică acestei situații pur medicale, lucru care a atras atenția poporului nostru curios și lucrurile s-au desfășurat conform așteptărilor: ca atunci când pe stradă se întâmplă un eveniment senzațional care necesită Ambulanța, în jurul subiectului s-a strâns o mulțime de oameni, din care 2-3 dispuși să dea o mână de ajutor, și restul-adică majoritatea, numai cu scopul imortalizării momentelor inedite, a bârfelor de pe lângă subiect sau a denigrării mașinii de salvare care nu ajunge suficient de repede la destinație. Întotdeauna asta reprezintă o ocazie potrivită de trecere în revistă a incompetenței celorlalți.<br />
Iată cum acest subiect a ajuns pe micul ecran într-o <a href="https://www.youtube.com/watch?v=3YjbC9HjrBY" target="_blank">emisiune de scandal</a> în care o ziaristă, o doamnă cu abilități paranormale ( aterizată probabil de pe o planetă vecină cu Terra), o altă vedetă, un chirurg-nutriționist wannabe, moderatorul și chiar un telespectator, au pornit în elucidarea misterului desprins parcă din Dosarele X. Emisiunea ar fi trebuit să aibă o mică bulină roșie undeva în dreapta-jos, căci dacă un copil nesupravegheat a apucat să o vizioneze, cu siguranță a căpătat o teamă ca nu cumva să ajungă vreodată să nu se mai poată opri din cântat. Doamna ființă cu abilități paranormale ( sau paranormală ea cu totul), a emis din adâncul creierului o ipoteză în care cei doi amărâți, bolnava și soțul ei, au ajuns în această cumplită situație din cauza deficitului de rugăciuni, iar dacă acționau la timp, prin chemarea preotului, bolnava s-ar fi oprit din cântat după numai o zi! Din nefericire cei doi sunt penticostali și nu au putut apela la această soluție salvatoare. Moderatorul emisiunii s-a orientat către aspectul etic al problemei, dezvoltând ideea că doamna ar fi fost bătută în spital ( probabil în încercarea de a-i provoca o stare de șoc care să o oprească din fredonat, la fel ca cei care sunt cuprinși de sughiț și trebuie să fie speriați pentru remisia simptomului!) Chirurgul a încercat zadarnic să-i convingă pe ceilalți că serenada femeii nu a avut nicio legătură cu introducerea sondei urinare, iar ziarista nu a avut să ne spună decât că vine de la un salon de înfrumusețare. Așteptăm cu interes să ofere soluții, căci ea este ultima lor speranță!<br />
Singurul suferind în toată situația asta e soțul bolnavei, și numai el. El a fost încărcat cu speranțe care i-au fost îndesate pe gât de reporterii și de vedetele care și-au oferit păreri neavizate, și care deghizați în salvatori și-au făcut publicitate pe spatele amărâtului. Aș vrea să-i trimit telepatic un mesaj, în care să-i spun că nu el e cel care trebuie să le mulțumească lor, ci invers!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQmhd5ZGslDsOWDf2YQIchxBog0vWTlzy0nD1ymKrzAWp_sBqA-FONAetfdl3nQlZ6zJXX74rD1VsM1LmK6UWQGOX7N_4mvSlM75i9JVZkg8jK1mDXbzwFAQI3iiJ0fK0XF7Q-lePXp_rI/s1600/12103492718987260_P6j6USzi_c_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQmhd5ZGslDsOWDf2YQIchxBog0vWTlzy0nD1ymKrzAWp_sBqA-FONAetfdl3nQlZ6zJXX74rD1VsM1LmK6UWQGOX7N_4mvSlM75i9JVZkg8jK1mDXbzwFAQI3iiJ0fK0XF7Q-lePXp_rI/s400/12103492718987260_P6j6USzi_c_large.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-18355945563874303632013-10-21T14:18:00.002+03:002013-11-06T22:44:52.674+02:00Trei de "NU!" sau arta de a accepta refuzul Pentru că noi, românii, suntem maeștri în arta imitației, am adus de peste hotare, pe lângă nenumăratele lucruri artificiale, și acele show-uri de genul " Românii au talent", "Megastar", "X Factor" etc.<br />
Primul care a reușit să intre în grațiile poporului a fost "Megastar". Încă naivi și lipsiți de experiență, producătorii au dorit ca show-ul să arunce în lumina reflectoarelor talente nebănuite, ascunse în cele mai întunecate colțuri ale țării, între cocenii de porumb sau în spatele unor maldăre de cărți. Astfel, din oameni care afișau un aspect absolut comun și neimpresionant ieșeau sunete aflate într-un evident contrast cu această primă impresie. Ei au fost revelațiile acestui gen de spectacol, care au reușit să provoace o piloerecție sinceră și neinfluențată de vreme în majoritatea persoanelor impresionabile, dar și într-o mare parte din categoria care credea că le-a vazut pe toate.<br />
Situația ajunge la cealaltă extremă când raportul aspect-talent este inversat și când micul ecran e violat de către un personaj extravagant desprins parcă din filmele SF, care ne surprinde ulterior printr-o imensă lipsă de talent și printr-o impresionantă absență a simțului ridicolului. Pentru că noi ne-am făcut o inofensiva pasiune de a râde pe seama celorlalți și pentru că orice talent adevărat provoacă un mic sentiment de invidie (a se observa expresia Deliei când apare o tânără talentată în fața ei, sau a lui Bitman când se confruntă cu un băiat arătos) această a doua categorie de megastari talentați ne-a atras cu o forță mai mare în fața televizoarelor. Sunt multe gânduri care se nasc și se scurt-circuitează în encefal când avem sub observație un astfel de anti-talent: ce motiv ar avea omul ăsta să vina aici când e evident că nu se pricepe? cum de continuă să cânte când toată sala râde? cum a putut să creadă că e intr'adevar talentat? oare emoțiile sunt de vină pentru traiectoria greșită pe care a apucat-o talentul său?<br />
Cel mai umilitor lucru pentru un candidat e să ajungă în posesia nu a unuia, nu a doi, ci a trei de "nu"! Dacă ai reușit să îi iei pe toți trei, negreșit vei apărea în acea rubrică a momentelor comico-penibilo-ridicole. Pentru că aproape toți cei care ajung în fața juriului au în minte și această eventualitate, ei își contruiesc de acasă metode de a trece neșifonați și cât mai rapid peste umilință. Astfel, există mai multe categorii de nefericiți:<br />
1. <b><i>Resemnatul</i></b>: este cel care după deznodământul trist se poartă în continuare ca și când nimic nu s-ar fi întamplat. Ce dacă a petrecut ore întregi pentru a ajunge în ipostaza de a-și dovedi lipsa de talent? Viața merge înainte, și oricum mai are el și alte talente de arătat.<br />
2. <i><b>Ambițiosul</b></i>: este cel care nu renunță cu una cu două. El afirmă clar și răspicat că respingerea nu îl va face nicidecum să stea cuminte acasă. Se va prezenta și în următorul sezon, și în cel de după el, căci odată și odată tot îi va sesiza cineva mugurele de talent bine ascuns într-un cotlon al organismului său complex.<br />
3.<i><b> Răzbunatorul</b></i> este de obicei o persoană foarte talentată în orgolii, care nu poate accepta un refuz și cu atât mai puțin un refuz exprimat cu zâmbetul pe buze. Pentru a-și echilibra simțurile el își va dezvălui în fața întregii țări latura impulsivă, aruncând înjurături și tentative de pumni înspre onoratul juriu. <br />
4. <i><b>Orgoliosul</b></i> este acel candidat care după ce și-a vărsat cântecele pe scenă și după exprimarea refuzului de către juriu adoptă o atitudine prin care ne demonstrează că noi suntem prea mici ca să putem înțelege talentul ce se ascunde în el. <br />
5. <i><b>Raționalul</b></i> e reprezentat de un om care se prezintă la preselecție cu scopul de a afla dacă are sau nu talent. El ajunge direct în fața unui juriu consacrat, fiind total nemulțumit de lipsa de experiență a vecinilor care îi aud trilurile prin pereți, sau a colegilor invidioși care îl îndeamnă să tacă. Pus în fața celor trei "nu"-uri acesta își justifică vocea printr-un guturai acut, dar se arată dornic de a învăța lucruri noi în domeniu.<br />
6. <i><b>Dramaticul</b></i> e opusul orgoliosului. El ar trece peste orice mândrie, ar călca în picioare orice urmă de orgoliu numai pentru a primi niste "da"-uri, fie și numai două. Pentru el nu contează modalitatea în care a ajuns să treacă de acest prim hop, important e să rămână pe sticlă măcar două episoade.<br />
7. <i><b>Lingușitorul</b></i> e reprezentat de candidatul care își alege o victimă din juriu, pe care o va înăbuși cu o aparentă admirație. Este o tehnică de vulnerabilizare a juriului, întrucat cel puțin victima ajunge într-o incapacitate de a lua decizii obiective.<br />
8. <i><b>Înteleptul</b></i> e acela care după refuz ține foarte tare să le precizeze celor din juriu că el rămane fanul fidel al fiecăruia din ei, în ciuda răutății din sufletele lor. Mai presus de toate se află capacitatea lui de a înțelege gandirea mediocră a tuturor.<br />
9. <i><b>Iubărețul</b></i> e cel care ajunge pe scenă cu scopul de a stabili un contact direct cu vedetele, astfel încât un refuz nu inseamna nimic. La final va fi bucuros să administreze câte o pupătură fiecarui membru al juriului, îndeplinindu-și în acest fel dorința arzătoare și scopul afișării pe micul ecran. <br />
10. <i><b>Petrecărețul</b></i>, deși nu am bănui, are o experiență pasivă mai mare decât a celorlalți. El a înțeles că cel mai mult pe scenă contează atitudinea, că talentul în sine prea puțin valorează, că juriul caută de fapt pe cineva care să știe să întrețină atmosfera. Astfel candidatul pătrunde pe scenă într-o mare vervă, gata să-și arunce hainele peste mulțimea de admiratori din sală, să facă tumbe peste masa juriului și să impresioneze o țară întreagă. Cei trei "nu" primiți nu vor fi niciodată într-un contrast mai mare decât în situația asta. Omul va pleca de pe scenă stins și le va povesti reporterilor cum pentru el nu contează ce răspuns a primit, întrucât singurul motiv pentru care a venit a fost să se simtă bine și să-i antreneze și pe ceilalți în această lume bucuroasă a lui. <br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD_BFgbnC7n6RgMP1KAcfZ2JTefRjTXky1-uDexG_aba9xHoC9qWqBkZomzNSHPd5AoG-NhfG_ARjKH1bx-QSayAoPKsrJ73n0XQI11XI8dSZEpuz0ETgFEtO1Y7qQawUFcZ8FpDB9tj7k/s1600/nu.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="354" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD_BFgbnC7n6RgMP1KAcfZ2JTefRjTXky1-uDexG_aba9xHoC9qWqBkZomzNSHPd5AoG-NhfG_ARjKH1bx-QSayAoPKsrJ73n0XQI11XI8dSZEpuz0ETgFEtO1Y7qQawUFcZ8FpDB9tj7k/s400/nu.gif" width="400" /></a></div>
<br />
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-88668819699391430972013-10-13T00:10:00.001+03:002013-10-13T00:15:23.573+03:00The "I am myself" ilusion E o vorbă care tot circulă pe internet, dar și în cealaltă viață, și care a fost adoptată de mulți tineri, întrucât reprezintă o importantă și originală formă de salvare atunci când nu pot scăpa neterfeliți din anumite situații. Vorba spune așa: "Be yourself! Să nu-ți pese de ce spun alții! Părerea lor nu contează!" Învățătura are mulți frați: gemeni monozigoți, dizigoți, vitregi... unii seamănă ca înfățișare între ei, alții împart un număr mai mic de gene, dar una peste alta ideea pe care o promovează e aceeași: să faci ce vrei și ce crezi tu, independent de ce spun ceilalți.<br />
Tinerii aștia, adepți ai omniprezentei devize, își postează poze pe facebook, în speță din cele în care apar ei în prim plan ( într-una din zilele lor bune, când fiecare șuviță stă la locul ei și sunt îmbrăcați în hainele noi), iar în spate se află un animal, o farfurie cu mâncare sau orice lucru neinteresant care să justifice imortalizarea făcută aparent degeaba. Sub poză se află negreșit comentariul cu trimitere la obiectul din spate, pe care nimeni nu îl ia în seamă. <br />
Lumea în care trăim a fost construită astfel încât toate lucrurile să depindă unele de altele. Fiecare nimic reprezintă o za din lanț, și chiar dacă nu vedem noi legătura directă între ea și următoarea, nu înseamnă că ea nu există. Din perspectiva asta, deviza de care vorbesc pare atat de stupidă...Trecerea ta prin viață respectând exclusiv propriile păreri și gânduri este doar o iluzie, o mască sub care îți ascunzi nenumărate temeri, frustrări, și o permanentă grijă că pașii pe care îi faci au depășit pătrățelul, și că ai călcat pe linie.<br />
Evident că îți pasă de orice părere cu privire la tine și la ceea ce faci tu, căci altfel ai merge în pijama pe stradă și nu ai mai posta poze pe facebook. Tu, femeie, nu te-ai mai epila dacă spui că părerea lumii nu contează, iar tu, bărbate, ți-ai trata eternul prurit genital în plină stradă. Lucrurile astea le respecți, nu pentru că așa scrie în Cartea bunelor maniere, ci pentru că vrei sa fii o prezență agreabilă pe stradă, sau măcar să nu fii una dezagreabilă. E ciudat cum oamenii afirmă că nu le pasă de părerea celorlalți, căci ei oricum merg pe drumul lor, dar drumul lor e de fapt un pod suspendat, și fiecare om ce interacționează cu ei taie din firele care îi susțin podul sau construiesc altele noi pentru a-l face mai stabil.<br />
Noi toți funcționăm prin feedback, și chiar dacă ne e greu să o recunoaștem, nicio părere nu e nesemnificativă, indiferent din ce direcție apare. E suficient să îți spună cineva pe stradă că îți stă o geană aiurea și ziua ta e compromisă.<br />
Oamenii au o tendință de a respinge părerile care nu le sunt favorabile, dar odată ieșiți din mediul care le-a emis, ajunși acasă, unde sunt singuri cu ei inșiși, se întreabă dacă nu cumva...De cele mai multe ori chiar fac o schimbare, bazată pe acele păreri emise, dar a doua zi își pun masca și o iau de la capăt. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf48ez45rW3j7ZhaUuqvJQ7RjNUGGK-7gHgvAHomFe-uO8J9LeIX2TZGcHRsfMos45pGsrdYg_n14taJ9d_SZrpX5c_bKJTaHL-XgBtlVOq1NsplRXlmg8Ig_Pb3R2QLre-FrOYZJasadX/s1600/OPINION.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjf48ez45rW3j7ZhaUuqvJQ7RjNUGGK-7gHgvAHomFe-uO8J9LeIX2TZGcHRsfMos45pGsrdYg_n14taJ9d_SZrpX5c_bKJTaHL-XgBtlVOq1NsplRXlmg8Ig_Pb3R2QLre-FrOYZJasadX/s320/OPINION.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-15752779831809404232013-09-24T17:16:00.000+03:002013-09-24T17:31:29.016+03:00Medicofobia În calitate de medic, un pas esențial pe care trebuie să îl faci pentru a putea consulta un copil îl constituie stabilirea unei conexiuni cu acesta. Tonul vocii, aspectul fizic, hainele, toate astea te ajută să te apropii sau să te îndepărtezi de el. În acest scop, m-am înarmat cu papițoaie agățate de stetoscop, pixuri haioase, halate colorate și șoareci în urechi. Uneori un zâmbet întregește imaginea de om inofensiv, dar de cele mai multe ori, drumul pe care îl străbați pentru a câștiga încrederea copilului e unul lung și anevoios, și asta din cauza educației pe care o primește acasă. Părinții descriu vizita la medic sub o forma malefică, iar teama copilului e augmentată de anxietatea care o cuprinde pe mamă odată intrată în cabinet. De multe ori am auzit amenințarea cea mai ridicolă și nesănătoasă care poate exista: "Dacă nu ești cuminte doamna doctor o să îți facă injecție!" Dacă am compara durerea efectivă provocată de injecție cu un accident de joacă am constata că intensitatea celei dintâi e mult mai mică. Putem, astfel, să tragem concluzia că injecția doare pentru că e percepută ca o pedeapsă, nu ca un lucru salvator. Amenințarea cu injecția e una absolut neinspirată: de teama ei copilul stă cuminte în timpul consultației, tu trebuie apoi să aplici injecția în scopuri medicale, iar copilul se intreabă unde a greșit, de ce e pedepsit când el a stat cuminte. Pentru el, viața a fost nedreaptă de la o vârstă fragedă. <br />
La extrema cealaltă sunt copiii ultra-răsfățați, cărora nu li se refuză niciun capriciu, pentru care părinții ar sta și în cap, iar ei cred că asta îi face părinți buni. Acești copii sunt viitorii adulți care nu știu să piardă, și care vor ajunge la lucruri josnice pentru a obține ceea ce-și doresc. Nu sunt adulții ăia cu spirit competitiv, ambițioși, ci copiii care au fost obișnuiți să li se ofere totul, care au trăit cu impresia că tot ceea ce au li s-a cuvenit, sunt oamenii care nu știu să aprecieze ceea ce au, pentru că ceea ce au trebuia sa aibă de la început! Am avut de-a face într-o gardă cu o mămică deosebit de iubitoare, peste măsura de tolerantă, care încerca să-și convingă copilul de 3 ani să se lase consultat. Metoda pe care o folosea ea era clasicul Pavlov: "Mami, dacă stai cuminte doamna doctor îți dă un pix! Ia uite câte pixuri are doamna doctor! Vaaai ia uite ce pix frumos o să primești dacă stai cuminte!" Eu stăteam nemișcată lângă ele, așteptând ca fetița să se oprească din urlete și lovituri ( căci ne aplica atât mie cât și mamei ei niște șuturi în burtă). Văzând lipsa mea de atitudine, mămica mi-a spus enervată: "Dar dați-i doamnă un pix, nu vedeți că nu stă?" Am refuzat să fac asta, nu din teama că voi pierde un pix, ci pentru că purtarea doamnei mi s-a părut total nepotrivită. Copilul nu e un câine căruia să-i oferi un biscuite pentru că a stat în două labe. El trebuie ajutat să înțeleagă situația în care se găsește, și că totul se face pentru binele lui. Pentru că circul nu părea să se oprească prea curând, o doamnă asistentă i-a oferit copilului un pix, care în scurt timp a fost aruncat cu ură în celălalt colț al camerei. Într-o situație asemănătoare a fost implicată o pacientă în vârstă de aproximativ 10 ani, care venise pentru o afecțiune a cavității bucale. Eu, mama ei și alte colege de-ale mele am stat pe lângă ea rugând-o să deschidă gura pentru a vedea ce ascunde acolo. Rugămințile noastre au fost în zadar. Fetița nu voia să deschidă gura, și cu cât o rugam mai tare, cu atât mai multă îndârjire refuza să o facă. A stat vreo 2 ore în camera de gardă, timp în care rugămințile mamei au continuat. Într-un final, cea din urmă și-a pierdut răbdarea și și-a vărsat furia asupra nemiloșilor doctori care refuzau să-i dea fetiței tratament. I-am explicat mamei că nu știm ce tratament să-i dăm atât timp cât nu vedem ce leziuni are, dar a plecat, probabil către alte spitale unde a repetat scena de teatru. <br />
Situațiile de genul ăsta pot fi interpretate și caracterizate superficial printr-o lipsă de binevoință a medicilor, dar eu mă întreb cum de generația noastră și cele dinainte nu au trecut prin astfel de momente. Se face atâta propagandă pe tema copiilor neglijați, molestați, dar nimeni nu vorbește de copiii bolnavi de o hiperatenție și hiperprotecție din partea părinților. Cu exceptia situației în care beneficiază de o moștenire colosală care să le ofere un trai luxos pentru o viață întreagă, cei din urmă vor ajunge cam în același punct cu primii, deși au pornit de la șanse împărțite inegal. Iubirea față de propriul copil poate fi dăunătoare atunci când nu e
filtrată prin sita raționalului, atât pentru părinte cât și pentru fiu.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpJyOkBIechHhvCejmWru1sX83_QGRqSu1LFWGNX6uLwGDAlM0CglSin3ueYWpz3Q3hn9QAPM46ukuAKG7x-zcBn-XgPVI94NtAOifMPauwH6ZWPODGvRGQqm_DapYQXbFqgfmCTqort6X/s1600/1236367_654989621201154_2020607147_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpJyOkBIechHhvCejmWru1sX83_QGRqSu1LFWGNX6uLwGDAlM0CglSin3ueYWpz3Q3hn9QAPM46ukuAKG7x-zcBn-XgPVI94NtAOifMPauwH6ZWPODGvRGQqm_DapYQXbFqgfmCTqort6X/s320/1236367_654989621201154_2020607147_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-52981960335697980972013-09-11T20:35:00.002+03:002013-09-14T08:13:49.655+03:00Anamneză eșuată part III Din categoria "pacients and their relatives strike again", iată ce perle am mai cules în ultima perioadă:<br>
Pe de o parte sunt perluțele pacienților, pe care le indrăgim cu toții, pentru că provin din creierașe în curs de dezvoltare, și care nu pot fi acuzate de vreo encefalopatie până când ajung la stadiul de maturizate.<br>
Unul dintre copiii care m-a ajutat să eliberez câteva endorfine îl avea cu el la spital pe prietenul lui cel mai bun, un dinozaur în miniatură, cu gura căscată. Băiatul, educat astfel încât să-și susțină punctul de vedere în orice situație, nu m-a lăsat să mă uit în gâtul lui până când nu m-am uitat întâi în cel al dinozaurului. După ce am vizionat cu lanterna faringele de dinozauruț , a deschis satisfăcut propria gură pentru a-i descoperi secretele ce se ascundeau în fața și în spatele amigdalelor.<br>
Mai târziu am interacționat cu o fetiță care ajunsese la spital cu ambulanța, și era atât de mândră de lucrul ăsta încât ai fi zis că a venit cu limuzina. De când am intrat în sala de consultații, ea m-a privit mândră și mi-a spus: "Știi cu ce am venit eu la spital?" "Nu...ia zi!" îi răspund surprinsă. "Cu ambulanța!" spune ea. I-am răspuns tristă: "Eu am venit cu metroul". Mai trec câteva minute de interacțiune cu mama ei, după care fetița își amintește: "Știi cu ce am venit eu la spital? Cu ambulanța!" "Mi-ai mai zis o dată!" îi răspund amuzată. Alte câteva momente plictisitoare de explicații pentru mamă, apoi o întreb: "Deci, cu ce zici că ai venit la spital?" Fetița, enervată, răspunde: "Of! Ți-am mai zis o dată! Cu ambulanța!" Mi-am cerut scuze pentru memoria modestă, după care ne-am despărțit.<br>
Pe de altă parte sunt perloaiele aparținătorilor, pe care nu le mai ascultăm cu aceeași satisfacție, izvorând din minți presupuse mature. Astfel, am avut de-a face cu o doamnă care ne-a spus de 3-4 ori că fiul său "a fost operat la biluțe". Bineînțeles că operația la biluțe provocase toate răcelile și diareile ulterioare ale copilului.<br>
Trecând la categoria "documente și alte lucruri anoste", am întâlnit în maternitate o proaspătă mămică ce ne-a asigurat că o să facă rost curând de "cercificatu' " nou-născutului. Lucrul ăsta din păcate nu a fost posibil, așa că a fost nevoită să scrie pe foaia de observație: "Mă oblig să revin cu cenepeul copilului".<br>
Așa cum ne-am obișnuit, spitalele nu mai sunt, de ceva timp, un loc destinat exclusiv îngrijirii și tratării bolnavilor. Ele pot servi drept hoteluri în numeroase circumstanțe, în funcție de nevoile fiecăruia, iar noi trebuie să ne supunem dorințelor și pretențiilor acestora, căci altfel ne-am afla într-o ploaie incoercibilă de amenințări și înjurături. O astfel de situație s-a petrecut tot în maternitate. Unul din copiii care și-au trăit primele săptămâni din viață la noi era pregătit să plece. Pregătit, din punct de vedere medical zic. Dar nu numai asta contează, nu? Mămica ne-a spus relaxată că ea nu poate pleca acum din spital, pentru că nu a terminat de renovat casa.<br>
În același loc am interacționat cu un proaspăt tătic, genul glumețului neînțeles, care suferă de un pseudo-simț al umorului ce nu ar produce zâmbete decât pe fețele naive. Am intrat în salon cu scopul de a efectua audiometria copilului. După încercări repetate testul ieșea negativ la una din urechi. I-am comunicat tăticului faptul că trebuie să revină peste 3 săptămâni, pentru a repeta testul. Spre surprinderea mea, el nu afișa nicio urmă de îngrijorare. La întrebarea lui, dacă mecanismul este diferit la urechea dreaptă față de cea stângă, am raspuns negativ, explicându-i că înregistrarea e separată pentru fiecare ureche numai pentru înregistrarea în aparat. Răspunsul meu a atras revelația tăticului, care îmi spune: "Păi și dacă vă dau 5 lei nu puteți să înregistrați pe dreapta pentru urechea stângă?" Au fost câteva momente în care am rămas fără grai, și asta pentru că aveam două variante de răspuns care mi se luptau în creier: 1: "Credeți că de-asta nu ieșea testul? Că nu mi-ați băgat 5 lei în buzunar?" și 2: "Pe amărâtul ăsta de aparat nu prea îl interesează dacă fiul dumneavoastră
aude sau nu.. testul era pentru ca dumneaviastra, tăticule, să știti dacă există riscul ca fiul dumneavoastra să fie surd!" Mândrul tătic nu era afectat de o posibilă boală a copilului, el voia să iasă din spital cu toate testele trecute, să arate rudelor bebelușul ca pe un trofeu și să le spună: " Am facut un copil de nota 10!"Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-74641744915168809802013-09-09T22:59:00.002+03:002013-09-09T23:42:05.017+03:00Prostituarea mintii In ultima perioada, multi dintre noi au decis sa inlature din rutina cotidiana vizionarea emisiunilor televizate. Stirile ne transmit lucruri care nu ne intereseaza, show-rile pun fata in fata pseudo-vedete care aleg sa-si verse nemultumirile in fata telespectatorilor entuziasmati. Pentru aceia, am selectat cateva emisiuni care, sub nicio forma, nu trebuie sa fie ratate.<br>
Una dintre acestea este "Mireasa pentru fiul meu tampit care nu poate sa-si gaseasca singur una". Emisiunea are ca scop aparent alegerea unei neveste, bineinteles, de catre viitoarea mama-soacra, care stie cel mai bine ce ar fi potrivit pentru progenitura sa. Multi masculi feroce participa la emisiune, si asta nu pentru ca duc lipsa de femele, ci pentru ca cele care stau la coada pentru el sunt total nepotrivite. Sa nu va imaginati, insa, ca orice barbat poate participa la emisiune. Producatorii fac o selectie riguroasa, astfel incat numai cei cu pile sau mai sus-pusi pot aparea pe sticla. Am fost surprinsa sa vad un fotomodel masculin (sper ca nu e o antiteza) care a lucrat chiar si in Spania! Ce-i drept, informatia era urmata de doua semne de exclamatie, care mie mi-au parut insa, insuficiente pentru a exprima senzationalul. Asa ca voi, cei care v-ati inghesuit la poarta Raiului, poate realizati acum ca nu aveti nicio sansa.<br>
O alta emisiune pe care e musai sa o urmariti este "Burlacul cel ravnit". Cum tara noastra are putini burlaci, pe care oricum se bat in viata reala cel putin cateva zeci de femei, cei care anunta ca sunt dispusi sa fie ceruti in casatorie in genunchi sunt chiar raritati. Emisiunea se desfasoara in felul urmator: un burlac (care trebuie sa indeplineasca cel putin unul din doua criterii: sa aiba gene lungi, sprancene arcuite si freza la moda, sau mai simplu, sa fie instarit) este insarcinat cu un lucru extrem de dificil: sa-si aleaga jumatatea din cele cateva zeci de femei. El s-a saturat sa mearga prin cluburi cautand o femeie care stie sa spele si sa calce chiloti, asa ca a recurs la modalitatea asta, de a chema femeile la tv. El este un neinteles, ce are ca unica dorinta sa se aseze intr-o casuta modesta, cu o femeie care sa stie sa gateasca, si sa faca impreuna copii pe care sa-i creasca intr-un stil principial, si fara alte pretentii absurde. Cu pletele in vant, cu atitudinea construita de invatatorul sau, burlacul fura inimile tuturor fetelor din emisiune, si nu numai. Chiar si barbatii raman muti in fata frumusetii supreme. Cuvintele si glumele infantile pier in fata stralucirii pe care o emana frumosul mascul. De cand apare in peisaj iti taie respiratia, in fata ochilor se aseaza un negru infinit, iti pierzi stirea pentru cateva ore, si cu greu iti revii. Frumosul se intalneste pe rand cu fiecare femeie, se saruta cu ea, caci si asta este un criteriu important...ce s-ar face cu o nevasta care e prea superficiala, sau mai rau, prea profunda din acest punct de vedere? Nu cumva sa subestimati sarcina burlacului. Ii este extrem de greu sa aleaga dintre atatea bunaciuni, dar asta e viata. Cu lacrimi in ochi, el elimina pe rand cate o concurenta (asta nu inseamna ca ulterior nu se pot intalni in viata reala, caci cine a zis ca ar fi monogam?) Emisiunea beneficiaza, astfel, de o dubla ipocrizie: din partea burlacului, caci numai o telenovelista din fundul pamantului ar crede ca sublimul chiar s-ar casatori cu una din concurente, dar si din partea femeilor, care, desi au niste perioade de absenta psihica cand se cred indragostite, e clar ca ele au venit sa apara pe sticla, ca divele, ca sa fie "remarcate" de un om cu putere, ce le poate transforma intr-o clipita in vedete. <br>
O alta emisiune care e un must-see pentru o medie de varsta putin mai mare, este "Schimb de mame isterice". Cum ii spune si numele, o mama dintr-un sat uitat de lume pleaca de obicei intr-un oras mare (ca sa fie contrastul mai izbitor) si ii ia locul in meseria de mama unei alte doamne. Cea care vine de la tara se mira de minunatiile orasenesti si de tehnologia avansata, invata sa apese "on" pe laptop, si de cele mai multe ori ajunge sa fie inundata de cuvinte de ocara pentru ca ciorba tot ca la tara ii iese. De cealalta parte, oraseanca se arata inspaimantata de animalele din grajduri, despre care nici nu ar fi stiut ca exista daca nu ar fi gasit bucati din ele in supermarket.<br>
"Casatoreste-te cu mine, boule!" este o emisiune al carei personaj principal este de obicei o domnisoara care aplica intr-o relatie principiul "suntem impreuna, dar el nu stie". Cel putin asa s-ar zice dupa reactia barbatului care este cerut in casatorie. Cei doi traiesc in lumi paralele: el are o viata a lui si se intalneste cu tipa din cand in cand, ea are ca unica grija faptul ca nu-i va sta bine rochia de mireasa la nunta despre care numai ea crede ca va exista. Situatia cea mai savurata de catre telespectatori este, evident, aceea in care domnul o refuza pe domnisoara, iar aceasta incepe o milogire indelungata, gandind ca poate pana la urma o ia, macar din mila.<br>
Inca o emisiune care ne umple sufletul cu bucurie este "Serviti tampenii, va rog!". Aici, un numar de vedete consacrate se fac de ras. Ele vin aparent sa munceasca, dar practic nu fac decat sa se afunde intr-o mizerie care oricum le inconjura dinainte. Scopul este acela de a ingreuna sederea turistilor in statiune, si de a ne dovedi noua, telespectatorilor, ca prostia de care au dat dovada pana acum este chiar mai mare decat credeam. Fiecare activitate a vedetei este invariabil urmata de replica lui nea Marin: "fiiiiiir'eai al dreacu sa fii" . Spre surprinderea mea, inca se mai gasesc doua-trei persoane care sa fie discret amuzate. <br>
Cam astea ar fi emisiunile care nu trebuie sa fie ratate. Mai sunt cateva, mai plictisitoare ce-i drept, dar numai bune de vizionat atunci cand te inconjoara o liniste mormantala. <br>
<br>Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-37913902510543796052013-08-30T17:22:00.003+03:002013-08-30T23:10:21.521+03:00Pilda lacomului vânător Era odată ca niciodată un tânăr gurmand. Atât de mult îi plăcea carnea încât se gândi să vâneze el însuși animalele pe care le dorea în farfurie, pentru a fi sigur de proveniența cărnii. Singurul lucru care îi lipsea era o pușcă, iar aceasta era destul de greu de obținut. Dar viața îi aduse o surpriză plăcută: umblând aiurea prin curtea în care petrecuse copilăria, găsi în magazie vechiul arc al bunicului. "Puțin ruginit...", își spuse el, "...dar încă poate fi folosit". Un entuziasm nebun i se juca prin vene și îl împiedica să gândească limpede. Când se mai liniști, tânărul se puse pe treabă: porni la vânătoare într-o pădure înconjurată de ape. Nu se lăsă impresionat nici de susurul apei, nici de verdele ierbii, nici măcar de cântecele păsărești care îi sunau stereo în urechi. Un singur lucru căuta tânărul, iar acesta era carnea. Vânător înnăscut, el își formă repede un mecanism pe care îl folosea la fiecare plecare în pădure. Gesturile îi deveniră mecanice: ochea animalul, își lua poziția de atac, arunca săgeata. De cele mai multe ori nu reușea să provoace o lovitură mortală, astfel încât săgețile ajungeau haotic în diverse părți ale trupului, dar asta nu îl descuraja, căci pofta de carne îi aducea o răbdare nemărginită. Ajungând acasă, își prepara carnea și apoi o savura, de fiecare dată cu aceeași plăcere. Lucrul care îi displăcea lui cel mai mult era să scape de oase, dar își spunea că merită efortul pentru gustul neegalat al cărnii fragede. Timpul trecea, iar plăcerea tânărului creștea necontenit. Ca o ironie a sorții, abilitatea lui de a vâna scădea, pentru că însăși pasiunea lui pentru carne îi aduse o boală nemiloasă: guta. Într-una din zile, vânătorul își desfășura rutina pe terenul preferat. Piciorul bolnav nu-i dădea pace: degetul cel mare era umflat cu cristale de acid uric. Impulsionat de pasiunea sa carnivoră, reuși în cele din urmă să treacă peste durerea la limita suportabilității, iar soarta îi zâmbi atât de frumos, încât pentru o clipă crezu că a murit și că a ajuns în rai, direct în arca lui Noe: chiar în fața ochilor se aflau unele din animalele preferate: o antilopă și un țipar, numai bune de pus la cuptor, cu mirodenii. Ironia sorții se arătă din nou și inabilitatea de a prinde ceva devenea tot mai evidentă: nu reuși să prindă niciunul din cele două animale. Antilopa, temătoare, se ferea din calea săgeților ruginite, iar țiparul aluneca pe lângă ele. Tânărul nimeri în cele din urmă o porțiune din piciorul antilopei, dar lăcomia sa lua proporții halucinante, și acesta nu se putea mulțumi doar cu atât. Își dorea la fel de tare și țiparul, iar ochii îi sclipeau când își imagina cum va manca din țipar dimineața și din antilopă seara. "Desfrâu gastronomic"- își spunea el. Țiparul se dovedea însă atât de greu de prins, iar săgeata nu izbuti nici măcar să-l zgârie.<br />
Zilele treceau, boala avansa, tânărul revenea iar și iar în locul în care găsise cele două animale. Antilopa era oricum aproape prinsă, mai rămânea țiparul, care îi tot aluneca printre degete. Într-un moment suprem de comuniune, cele două ticluiră un plan prin care să prindă "hiena", așa cum o vedeau ele, însă planul fu dat peste cap de un dușman mult mai previzibil: guta. Tânărul fusese ucis de propria pasiune. Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-55851086926266208052013-08-16T13:51:00.002+03:002013-08-16T21:30:07.723+03:00Arta conversației facebook-iene De-a lungul timpului, oamenii mai deștepți decât noi au inventat diferite metode pentru a ne conecta unii cu alții, toate având ca numitor comun <i>chatul</i>. Am început timizi cu niște întrebări simpliste,dar care, spre stupoarea mea, încă sunt folosite. Astăzi m-am gândit să fac un top al celor mai deosebite frânturi de conversații facebook-iene, și al stăpânilor acestora. <br />
Locul 10: <i>Misticul: </i>cu toata bunăvoința ta, nu reușești să înțelegi mesajul pe care acest individ dorește să-l transmită, și asta nu din cauza ideilor înșirate, ci a felului în care cratimele, virgulele și alte amănunte apar ori în plus, ori în minus. <br />
Locul 9: <i>Orgoliosul: </i>este cel care te adaugă pe facebook, tu îl accepți pentru că nu ai nimic împotriva unei împrieteniri virtuale, iar la scurt timp face un anunț important pe perete: " Curățenie în lista de prieteni! Cine nu a conversat niciodată cu mine va fi șters!" <br />
Locul 8: <i>Hărțuitorul inofensiv</i>: este cel care te abordează de câte ori te vede pe chat, observă lipsa ta de feedback, și cu toate astea, continuă, gândind ca în reclama de la Hochland: "Dacă mă salută data viitoare?"<br />
Locul 7: <i>Bărbatul profund</i>: acesta te întreabă cum ar arăta partenerul ideal, sigur fiind că e singurul care te-a întrebat vreodată asta, și că te va îndrăgosti ireversibil de el, odată ce îți va demonstra profunzimea spirituală, mai ales că, punând întrebarea, aproape că își lipește pe frunte eticheta cu "perfect".<br />
Locul 6: <i>Tipul de la matrimoniale</i>: găsești un mesaj în căsuță, de la o persoană pe care nu o ai în listă, formulat sub forma celor de la matrimoniale (omul a confundat ziarul cu facebook-ul). Individul din spate scrie așa: "Brunet 1.80m, corp atletic, ochi căprui, cu simțul umorului, sincer și tandru bla bla bla". E de-a dreptul jignitor să crezi că cineva o să creadă tot ce scrii tu acolo, și apoi, dacă a trebuit să recurgi la o astfel de reclamă pentru a-ți găsi o iubită, nu ne poți stârni decât milă, cu tot corpul tău atletic și cu toate celelalte calități de care dispui.<br />
Locul 5:<i> Pescarul</i>: el trimite acel mesaj nepersonalizat, de genul: "Bună, ești căsătorită? Vrei să mergi cu mine la o cafea? Care e numărul tău de telefon? Care e id-ul tău de mess?" tuturor fetelor pe care le are în listă sau în afara ei. El e pescarul de iubite, care știe că nu va putea să obțină o parteneră altfel decât aruncând plasa în oceanul cu femei. <br />
Locul 4 este ocupat de un <i>funny-wannabe</i>, frecvent întâlnit în zilele noastre. Omul face o glumă mediocră, care pe tine nu te amuză deloc. Observând lipsa emoticonului care moare de râs, tipul te acuză apoi de o lipsă totală a simțului umorului, căci ce poate fi mai amuzant decât ce spune el? Mai trist decât un om ne-amuzant nu poate fi decât un om ne-amuzant, dar care se crede amuzant, și care mai și afirmă că "adoră persoanele cu simțul umorului". Eu cred că simțul umorului ține și el cont de substrat, de niște experiențe de viață, de multe lucruri. Unii se amuză doar prin asocierea imbecilă de cuvinte, ca în jocul ăla din generală, intitulat "Nenea Nae face baie in copaie". <br />
Locul 3: <i>Admiratorul</i>. Acesta afirmă așa: "Bună! Foarte frumoase pozele tale, mi-ar plăcea să ne cunoaștem!" Această introducere îmi pare aproape jignitoare. Din toate lucrurile pe care le postezi (melodii, gânduri, cărți, filme, educație), omul vede niște poze. Exact ca cei care cumpără o enciclopedie despre animale sau despre natură și se uită numai pe poze, fără să-i intereseze alte lucruri. Dacă ăsta a fost începutul unei conversații, poți fi sigur că există nenumărate alte persoane cu poze "drăguțe" care au fost abordate de același individ. <br />
Locul 2: <i>Glumețul</i>. Cred că fiecare din noi s-a confruntat cu mega-întâlnita
expresie: "Am glumit, măi!" Ea a fost de mult timp dezbrăcată de sensul
propriu, și învelită în cuvintele nerostite "Ești un prost... nu te-ai
prins că era doar o glumă!", folosite pe post de scut de apărare pentru
cineva care anterior a vorbit aiuristic. Ai o conversație cu o persoană, la un moment dat ea îți
așterne pe chat niște cuvinte al căror sens nu îl ințelegi...sau pe care
le înțelegi separat, dar nu pricepi cum au aterizat ele în contextul
vostru. Și dacă ar fi o glumă, nu înțelegi gluma. Timid și cu teama că
virtual IQ-ul va scădea brusc în ochii interlocutorului, îl intrebi ce a
vrut să spună. Pentru a se scuti de explicații pe care nu le poate
oferi, pentru că nici el nu înțelege prea bine ce a vrut să spună, sau pur și simplu pentru că observă reticența ta,
acesta afirmă: "Am glumit, măi!". De fapt nu e nici o glumă în spatele
acestor cuvinte. Ele reprezintă un simplu fel de a încheia subiectul într-un mod în care fiecare interlocutor ar scăpa nepătat.
Bine...cel care "nu înțelege gluma" e puțin pătat, dar asta o vede numai el.<br />
Locul 1: <i>Simțitul</i>, care face o introducere în conversație de genul: "Bună, cf...deranjez?" Acest "deranjez" îmi provoacă o erupție maculo-eritematoasă pruriginoasă. Da, am alergie la el, și nici o Dexametazonă nu m-ar rezolva. În primul rând, felul impersonal în care e pusă întrebarea dă senzația că individul intră într-o sală de ședințe sau într-o bancă, în care i-ar fi cam jenă să pătrundă nepoftit, iar în al doilea rând, există o singură variantă de răspuns. Eu cred că acest "Deranjez?" e un fel de scuză, sau de modalitate de atenuare a pătrunderii bruște în conversație.Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-78617236221441257852013-08-11T19:47:00.003+03:002013-08-16T14:02:14.325+03:00Păcătos sau bolnav? Într-un timp relativ scurt (maxim o oră și jumătate) am trăit câteva paradoxuri care mi-au declanșat din nou pofta de a scrie: am fost victima unei călătorii cu autocarul, și oricât de banală s-ar arăta o asemenea călătorie, iată că am trait clipe de neuitat. <br />
Nici nu m-am așezat bine pe scaun, că o doamnă stilată și aranjată a încercat să pătrundă în automobil cu o geantă mare. Șoferul, pe care l-am etichetat de la prima vedere ca "dubios", și-a exprimat dorința ca geanta cea mare să ajungă în compartimentul pentru bagaje. Până aici, șoferul avea dreptate. Doamna a refuzat politicos efectuarea acestei acțiuni, sub pretextul că geanta conținea lucruri fragile. Numai de atât a fost nevoie pentru ca șoferul să sufere o decompensare nervoasă. În ochii lui, din acel moment doamna a meritat sa fie umilită vorbindu-i-se la per tu, și a devenit o nebună care ar trebui internată la Spitalul 9, deoarece își dorește să creeze propriile reguli de circulație cu autocarul. Am depășit cu toții acest moment de cumpănă într-un final, și ne-am vazut fiecare de treabă. Domnul șofer, trecând de supărare, chiar s-a gândit să ne excite timpanele cu niște Conectăr, gandind că toți suntem fani. Bietul cântăreț nu a apucat să ne spună mai mult de "mai dă-te-n dragostea mea", căci radio-ul s-a stricat. Șoferul a încercat fel și fel de manevre...conducerea autocarului era cea mai puțin importantă în momentul ăla. Încercările s-au dovedit zadarnice, iar Conectăr ne-a parasit definitiv. Am fost cu toții triști pentru o perioadă, dar eu una mi-am recăpătat starea de bine și am început să-l citesc pe Kafka. Pe măsură ce lecturam, mă identificam tot mai tare cu personajul lui, căci parcă se întamplau tot felul de absurdități. Nu reușeam să mă concentrez prea bine, întrucât îl tot vedeam pe domnul șofer că mai face câte o cruce. Citeam 5 randuri, se închina. Mai citeam încă 3, iar se închina. Inițial am crezut că a crescut considerabil numărul de biserici, lucru care nu m-ar mira deloc, având în vedere închiderea spitalelor. Lumea tot face comparația asta de ceva timp: bani puțini pentru spitale, bani mai mulți pentru biserici. Dar este cât se poate de logic dezechilibrul ăsta: mai puține spitale înseamnă mai mulți morți, și de aici necesitatea unui număr mai mare de biserici. Vecina mea de scaun se mai închina și ea din când în când, dar ea făcea o cruce cam la 10 cruci ale șoferului. Am tot cugetat și am ajuns la concluzia că omul suferea de sindrom Tourette. Așa cum unii pacienți scot diverse onomatopee, dau cu piciorul în scaun sau înjură într-un mod compulsiv, așa se închina domnul șofer la fiecare 2 minute. Ulterior mi-am dat seama că mai există o posibilitate, mult mai plauzibilă: bărbatul săvârșise nenumărate păcate pe care le-a recunoscut sub sutana preotului, iar acesta din urmă i-a sugerat să efectueze o pedeapsă în care să facă semnul crucii de 30 de ori pe oră. Dar ce nu face omul pentru a-și elibera sufletul de păcate și, deci, pentru a lasa loc săvârșirii unora noi?<br />
La coborâre, m-am gandit la sugestia lui pentru doamna cu geanta, cea de a merge la Spitalul 9. Voiam să-i sugerez să o acompanieze.Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-11553738625908105232013-08-10T15:35:00.001+03:002013-08-16T14:02:58.608+03:00Împerecherea românilor Leșinați de căldură, după ingestia eșuată de suc calde și bere calde (<a href="https://www.youtube.com/watch?v=k6MVqAd1y_c" target="_blank">vezi link aicisa </a>), odată cu venirea vremurilor încinse, românii de sex masculin au început așa-numitul proces de "împerechere a românilor", fix ca ăștia din Piscani. Ca urmare a mutării întregii țări la gârla cu denumire pretențioasă, plajele noastre se găsesc într-o impotență funcțională, favorizată și de spiritul ultra-afacerist al celor care au venit cu oferte care mai de care mai tentante, ce se întrec în număr de stele numai virtual. <br />
Mânați mai mult de prețurile mari decât de condițiile mici, tinerii au luat cu asalt litoralul bulgăresc, plini de entuziasm și de optimism în ceea ce privește procesul pentru care mergeau acolo, și anume împerecherea. Ca și în cazul animalelor mai puțin inteligente, aceștia sunt stimulați de hormoni care, în sezonul estival, le schimbă dorința în necesitate. De aceea, ei nu pot fi condamnați pentru atitudine sau pentru abordările nefericite pe care le folosesc în preajma femelelor. Faptul că alegerile se fac pe litoral nu trebuie sa uimească pe nimeni: unde ar putea ei sa vadă tot ce poate oferi o femeie, daca nu la plajă? Poate credeați că preselecțiile sunt ușoare, dar nu e chiar așa: pe lângă trupurile perfecte pe care le caută acești domni ei urmăresc și freza (extensiile fiind un <i>must</i>), și felul în care înoată, sau cum alunecă picătura de apă până în buric. Toate acestea sunt esențiale pentru alegerea unei femele alături de care vor trăi timp de o zi întreagă, și nu țin cont de burțile sau de cheliile proprii. <br />
Ajunși pe tărâmurile bulgărești, tinerii au suferit o dezamăgire inimaginabilă: plajele erau murdare, hotelurile de lux se aflau în vecinătatea unor terenuri rușinoase, cluburile sufereau de niste goliciuni cât ele de mari. Peste toate ar fi trecut, cu oarecare tristețe în suflet, dacă o condiție esențială ar fi fost îndeplinită: prezența femelelor atrăgătoare. Acestea însă lipseau cu desăvârșire: la stânga femei urâte, la dreapta femei urîte: oriunde s-ar fi uitat, nici urmă de femeie frumoasă. Cu cine s-ar fi putut ei împerechea? Practic, veniseră degeaba. Nici mâncarea cea multă și ieftină nu a putut stinge flacăra disperării. Puși în fața acestei absențe totale a femeilor frumoase, masculii s-au luat cu mâinile de capetele lor goale și au fost nevoiți să recunoască faptul că în România măcar femeile erau frumoase, deci aveau cu cine se imperechea. Numai două lucruri puteau face în această cumplită ipostază: ori se întorceau în România ( și de aici derivau alte 2 mici posibilități: să se conformeze și să aștepte următorul sezon al împerecherii, sau să mai cheltuiască o avere pe litoralul românesc), ori să se imperecheze între ei. Majoritatea au ales prima variantă și s-au năpustit asupra litoralului românesc, măcar pentru un weekend, timp în care au folosit toate armele necesare agățării unei femei frumoase: o mașină de lux împrumutată, tovărașia de scurtă durată a unui prieten înstărit, freza șmecherească (adică tuns 0 sub urechi), maiouri care oferă iluzia unor mușchi umflați. Dar chiar și așa, cu toate eforturile supraomenești depuse, a existat un număr semnificativ de masculi rămași neîmperecheați.<br />
Ce poate fi mai trist de atât? Păi, mai trist de atât, nu poate fi decât faptul că nu te deranjează să îți trăiești viața într-o superficialitate cumplită, într-o căutare continuă de senzații ieftine care te fac fericit timp de câteva ore, ca pe un drogoman. Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-69767331270012046572013-08-01T19:18:00.001+03:002013-08-16T14:04:08.600+03:00Nevroza de aglomeratie O sursa constanta de nervi pe meleagurile noastre o reprezinta incapacitatea fiecaruia din noi de a trai in acelasi spatiu cu persoane necunoscute. Nu ma refer la un trai de lunga durata, ci la traiul ala de cateva minute, maxim ore, in prezenta unor oameni cu alte conceptii despre viata, alte idealuri, alte mentalitati. Noi, aflandu-ne sub forta unei tensiuni omniprezente, avem nevoie de triggeri minusculi pentru declansarea unor veritabile crize de furie. Instinctiv, pentru a impiedica o criza gigantica de nervi, ne manifestam cate putin la fiecare stimul.<br />
Cele mai multe eliberari nervoase au loc in trafic, si cantitativ sunt direct proportionale cu densitatea populatiei. Astfel, masinile aflate simultan pe strada intra in niste conflicte inevitabile unele cu altele. Fiecare sofer este impiedicat de catre toti ceilalti sa ajunga mai repede la destinatie, si fiecare crede despre fiecare in parte ca celalalt greseste. Strazile sunt cele care aud cea mai mare parte din injuraturile varsate. In metrou, lumea se bate pe locuri ca si cand le-ar ocupa pentru tot restul vietii. Cu timpul, oamenii au dobandit o tehnica aparte: dupa ce au ochit un loc bun, se indreapta catre el in graba, cu mana in fata, pregatita sa arunce o geanta acolo pentru a-l ocupa, dar cu o privire relaxata, care ar spune : "Eh, eu oricum merg in directia aia, daca prind un loc nu ma deranjeaza sa-mi asez posteriorul pe el". Folosirea acestei tehnici e stimulata de principiul la fel de comun: "Lasa ca nu ma cunoaste nimeni aici in metrou, deci pot sa fiu naturalo-grosolan". Pe acelasi principiu merg oamenii care folosesc metroul pe post de rulota personala, si intreprind acolo activitati domestice, cum ar fi cosmetizarea sau servirea micului dejun. Am crezut ca am halucinatii vizualizand in metrou o doamna care isi servea acolo micul dejun. Cu felia de paine pe geanta si cu branza in punga, doamna musca pofticioasa dintr-o rosie zemoasa, total indiferenta fata de parerile vecinilor. Noroc ca a trebuit sa cobor, caci probabil la statia urmatoare incepuse sa se spele pe cap. O alta tehnica folosita cu succes in metrou, dar care din pacate nu e accesibila tuturor, o reprezinta utilizarea burtii pe post de persoana. Cel mai bine, tehnica asta merge atunci cand metroul e plin si nu mai lasa loc niciunui calator. Norocosii cu burta (plina cu alimente si nu cu embrioni sau feti) isi folosesc acest accesoriu parazit pe post de persoana care ocupa un spatiu in care va patrunde ulterior stapanul. Nici in RATB lucrurile nu sunt mai fericite. Cred ca acei controlori-calai ar trebui sa aiba niste atributii in plus, ca si asa se plictisesc, si anume un fel de filtrare pentru transpiratie si jeg. Nu de alta, dar e suficient sa intre un singur transpirat acolo si sa-i bage pe toti ceilalti calatori in niste sincope olfactive.<br />
Un loc aparte il reprezinta <a href="http://www.unghi-de-viata.blogspot.ro/2013/05/calatorie.html" target="_blank">calatoria cu avionul</a>. Nu voi repeta ce am scris acolo, intrucat acele lucruri se desfasoara la fiecare drum. O sa va barfesc, insa, finalul interesant. Eram in curs de aterizare cand stewardesa ne indemna sa ramanem cu centurile cuplate si cu telefoanele inchise, dar nici ea nu avea vreo speranta ca lumea sa o asculte, caci vocea ii era acoperita tocmai de acele sunete de deschidere a telefoanelor si a centurilor de siguranta. Odata ajunsi pe sol, oamenii incep sa aplaude. Nu stiu ce scrie in codul bunelor maniere, nici daca se mentioneaza lucrul asta, dar personal mi se par o imbecilitate aplauzele astea. Practic, lumea il aplauda pe pilot ca nu ne-a omorat in timpul zborului, sau ca a reusit sa nu strice aeronava. Inainte ca avionul sa opreasca, oamenii deja se ingramadisera pe culoar, cuprinsi de o febra a iesirii din avion ca dintr-o pestera in care fusesera captivi cateva ore. Nu mai dispuneau decat de instinctul de supravietuire, in rest toate simturile le erau amortite. Stand pe scaun si contempland aceasta scena vizuala, aud din spate niste voci pregnante: "Domnule, de ce vorbiti asa?" "Ca sun' jmecher, d-aia!" "Va rog sa vorbiti frumos, ca eu nu m-am luat de d-voastra!" "Taci fa nebuna dreacu si veze-ti de treaba ta!" <br />
Pe langa mijloacele de transport, un alt loc in care te poti imbolnavi de nevroza il reprezinta supermarketul. Aici, ca si in alte situatii, putem regasi disperarea sub diverse forme: unele persoane, suferind de o incapacitate de a lua decizii, isi trag dupa ele toate rudele de gradul I, in speranta ca, impreuna, vor depasi momente dificile precum alegerea unei paini cu secara, alba sau neagra. Dupa ce reusesti sa te strecori prin multimea purtand acelasi nume, ajungi la un alt obstacol: un carut lasat in mijlocul drumului de catre un stapan care a mers la raft sa citeasca etichetele tuturor produselor. Inca un hop depasit, inca o mini-explozie de nervi, si ajungi la raionul cu legume. Incerci si tu sa alegi niste rosii, dar te impiedici din nou de acelasi lucru: carutul! Spre deosebire de cealalalta categorie de cumparatori care il lasa in drum, aceasta isi tine carutul ca pe un frate siamez: nu se desparte de el nicaieri, cel mai probabil din teama ca produsele neplatite vor fi furate.<br />
Toate lucrurile astea ne imbolnavesc incet, dar sigur, de nervi. De-asta zic eu ca ar trebui ca cineva sa scrie niste reguli pentru o convietuire armonioasa in aglomeratie. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-20615538281151775402013-07-28T13:48:00.002+03:002013-08-16T14:04:26.562+03:00Autostrada vietii De-a lungul vietii mele de pana acum am ajuns de cateva ori intr-o cumpana spirituala, cand am simtit ca nu mai exercit niciun control asupra lucrurilor care mi se intampla, si cand am imbratisat flamanda ideea destinului ca pe o modalitate de salvare. Mi-am spus ca degeaba ma zbat, pentru ca soarta imi este conturata cu mult timp inainte de nastere, si ca orice as face, voi intalni obstacole care ma vor impinge pe drumul meu. De fiecare data cand am iesit din prapastia psihica, am abandonat teoria destinului, dandu-mi seama ca este una periculoasa: crezand in ea, te lasi prada unui abandon fizic si psihic, traiesti de pe o zi pe alta cu minime preocupari, singurul entuziasm pe care il ai fiind curiozitatea in privinta locurilor in care te poate duce el. E ca si cand ai merge cu mainile legate la spate, pe un drum marcat cu sageti.<br />
Pe langa ideea destinului, o franghie de care m-am legat in momentele de instabilitate a constitutit-o Legea atractiei, care pentru mine devenea un fel de religie. Cred in continuare in ea, si sunt convinsa ca functioneaza, chiar si atunci cand apare sub alte denumiri: vindecarile miraculoase, succesele profesionale nu sunt intamplatoare decat intr-o minoritate din cazuri. Oamenii folosesc legea asta in viata de zi cu zi, fara sa-si dea seama. Problema este ca imbratisand-o prea strans, devine daunatoare si iti provoaca efecte adverse mai greu de suportat decat simptomele pe care le aveai inainte. Ajungi sa crezi ca mintea poate controla nu numai fiinta ta, dar si pe cele din jur, fara a tine seama de numerosii factori care vor interfera inevitabil cu ea. Legea atractiei, daca e luata prea in serios, te face sa te consideri un fel de zeu, iar cand realizezi ca nu ai aripi, suferi o cadere dureroasa de la mare inaltime.<br />
Atunci cand ne este bine, putem vizualiza viata noastra sub forma unei autostrazi. Mergem pe ea cu pasi grabiti, suntem deranjati de obstacolele care apar si care ne incetinesc drumul catre destinatie. Pe masura ce inaintam insa, autostrada se transforma in drum pavat numai pe alocuri, cu numeroase intersectii, curbe, suisuri si coborasuri, iar destinatia se confunda cu linia orizontului.<br />
O ipostaza in care ajungi de multe ori este cea a unei intersectii psihologice, cand te afli intr-o incapacitate de a decide sa urmezi un drum sau altul. Simti ca viata iti va fi puternic influentata de alegerea luata, iti consumi intreaga energie pentru a lua decizia "corecta". In realitate nu exista o decizie "corecta", intrucat nu exista drumuri bune sau proaste. Fiecare loc catre care te conduce acel drum are lucruri pozitive si negative, asa ca multumirea ta va fi in mare parte aceeasi.<br />
Cea mai "nefericita" situatie in care poti ajunge este cea a unui drum infundat, cand trebuie sa o iei inapoi si sa apuci pe un altul. Ideea de a merge inapoi este de fiecare data deprimanta, se asociaza cu notiunile de "gresit" si "ratare". <br />
Putem trece mai usor prin toate aceste drumuri si intersectii avand in minte si in suflet ideea ca viata nu te conduce catre nicaieri, si ca singurele lucruri palpabile sunt drumurile in sine, caci destinatia este una intunecata, cel putin in momentul asta, in care inca mai tragem aer in piept. <br />
<br />
<br />Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9034346487034661219.post-19326359245404762222013-07-23T20:08:00.001+03:002013-08-16T14:05:11.553+03:00Calitatile noastre Unul din lucrurile pe care le detest si probabil ca le voi detesta pentru tot restul vietii il reprezinta o calitate romaneasca ridicata la rangul de necesitate: aceea de om descurcaret.<br />
Spiritul de om descurcaret se cultiva din frageda pruncie. Oamenii au observat ca e o calitate necesara unui trai romanesc lejer, astfel incat isi invata odraslele cum sa obtina lucrurile pe care le doresc. Deoarece calea cea dreapta este de cele mai multe ori lunga, sinuoasa si presarata cu diferite obstacole, parintii construiesc carari colaterale pentru copiii lor, lasand drumul principal celor mai fraieri. Avand un spirit de turma innascut, ceilalti parinti care vor vedea colateralele isi vor indrepta la randul lor copiii catre acestea, astfel incat aceste cai vor deveni in scurt timp suficient de batatorite incat sa se poata ridica la rangul de cai "drepte". Evident ca cei care urmeaza vor sunta calea principala cu mandrie, nonsalanta, cu bucuria imbecila a omului care a obtinut ceea ce isi dorea cu un minim de efort.<br />
Pe masura ce trece timpul nu incetez sa ma minunez de capacitatea oamenilor de a-si insusi lucruri care nu le apartin. Obiect, statut profesional, meserie...toate pot fi obtinute prin fel si fel de metode, majoritatea alegand colateralele despre care am vorbit. Am ajuns in punctul in care calea principala, obisnuita, de a ajunge la ele, este aleasa de o minoritate de oameni. Si o parte din acea minoritate o alege pentru ca nu are de ales. Paradoxal, tocmai aceasta categorie de oameni este cea in care pretentiile sunt maxime, care ar avea oricand o critica sau o acuzatie pentru orice persoana i-ar deranja in vreun fel. <br />
Oglinzile morale au fost intoarse pe dos, ca la mort! Nu ne mai pasa daca avem atributele necesare pentru a alege un drum sau altul, pentru a obtine o diploma, un statut, chiar si o imagine. Alergam orbeste catre scop pentru ca asa fac si ceilalti, din disperarea de a nu ramane in urma, de a nu ni se pune eticheta de "fraier". Dupa ce facem asta, ne credem deosebiti si ne uitam in jos la muritorii de rand, caci acum suntem "cineva", si nu se cade sa stam laolalta cu toate nimicurile. <br />
Ne-am creat niste etaloane pe care nimeni nu le mai pune sub semnul intrebarii. Femeile isi pun toate gene false, silicoane, chiloti din blugi, extensii si tocuri cat niste scari, alergand dupa un aspect pe care ele il considera deosebit. Toate il considera deosebit, si tocmai de-asta devine obisnuit. Se
ingramadesc sa alerge pe acele carari batatorite si sa fie toate niste
papusi, avand ulterior pretentia de a fi considerate "speciale". Ele stiu ca barbatilor le plac femeile cum le place si shaorma: cu de toate. <br />
Oamenii se ingramadesc sa devina sefi, sa ne conduca, fie ca au aptitudini de conducatori, fie ca nu. Steaua succesului le straluceste sub nas, si fiecare crede ca e pentru el. Fara a se gandi la consecinte, mergand pe principiul "merge si asa", ei iau decizii, fac alegeri care le sunt favorabile, ignorand influenta pe care o exercita asupra unei multimi.<br />
Impinsi de parinti, elevii devin dornici de a intra in posesia unor diplome pe care nu le merita, pe care le vor purta in plasa ca penibilul de la Megastar, pe care nu le vor folosi niciodata nicaieri, decat in scop de etalare. Ele sunt numai trofee cumparate, dar ce conteaza ca sunt cumparate atat timp cat se afla in biblioteca de acasa, nu?<br />
Fiecare vrea sa fie cel mai bun. Asta ar fi un lucru pozitiv daca am actiona in scopul asta, fara a ne inconjura de calitati pe care nu le avem. Din pacate insa, nu numai ca ne dorim, ne si credem cei mai buni, fara a indeplini vreun criteriu care ne-ar indica asta. Ne urcam singuri pe un piedestal, si pe masura ce-l urcam, ne oferim o incredere de nezdruncinat in propria persoana. Oamenii cu exces de incredere in propria persoana nu sunt destepti decat in filme. In realitate, ei sunt cu adevarat periculosi. Crezand atat de mult in ei, in capacitatea de a judeca, iti dau senzatia ca nu pot gresi, iti ofera o siguranta falsa ca te poti lasa complet pe mana lor. Dar nu trebuie sa uitam ca orice om greseste, astfel incat sub grandomania lor se gaseste doar o iluzie pe care o vand interlocutorilor. <br />
Dam din coate, calcam pe cadavre, nu ne uitam in urma pe drumul nostru catre implinire. Sarim gardul la strandul cu intrare de 10 lei, intram primii in avion, in metrou, in magazinul cu reduceri, ne luam la bataie pentru o sarma oferita gratis, ne calcam in picioare pentru a saruta moaste-nu din credinta in Dumnezeu, ci dintr-o credinta mult mai puternica: aceea ca odata ce ti-ai intins secretiile salivare pe un craniu cu eticheta de "sfant", toate dorintele ti se vor implini.<br />
Oanahttp://www.blogger.com/profile/17017517304756696718noreply@blogger.com0