Perioada sfintelor sărbători de iarnă se arată an de an la fel de productivă: pentru comercianți, pentru colindătorii care îmbracă lâna de capră sau blana de urs ca pe niște uniforme de muncă, dar și pentru inventatorii de cuvinte, care își agață bucuroși în pomul de Craciun noile invenții literare.
              Bucuroși fiind de faptul că pot mânca liniștiți oricât fără să se înece cu sentimente de vinovăție, oamenii devin mai înțelegători, mai toleranți, mai iubitori. E perioada în care ne iubim și dușmanii, în care suntem cuprinși de un sentiment efemer de generozitate. Abundența de iubire care se revarsă ca o apă curgătoare peste toți cei care ne înconjoară se manifestă, așa cum era de așteptat, mai ales prin cuvinte, căci noi românii suntem oameni mai pasivi, cărora le place să vorbească mult despre planuri, fără vreo tendință de finalizare a unui proces palpabil. Drept urmare, aproape toți am fost victimele unor avalanșe verbale formate din termeni care mai de care mai drăgălași și mai amputați. "frumy" și "supy" au fost mereu în față, deseori în asociere, căci ce mister poate fi mai frumos decât acela exprimat de o privire ageră, vulturească, melancolică-wannabe? Rareori se mai găsește câte un deștept care observă amputarea cuvântului original, dar pentru că nu îl poate crește la loc, îi confecționează un ciot, transformându-l în "frumix". În plus, cu ocazia noului început, întotdeauna plin de speranță și atât, cei doi termeni au avut concurență serioasă: pe "dimi". "Noapte bună 2013, bună dimi 2014" a primit o coroniță pentru cel mai postat mesaj de pe facebook în primele minute din an.
              După o lungă perioadă de trăire iresponsabilă a clipei și de ignorare a consecințelor, reprezentatele sexului frumy devin rând pe rând mame și e necesară o adaptare a neologismelor proprii la noul statut. Pentru că iubirea lor nu se poate manifesta decât asupra pruncului, acestea le oferă grijulii "tzitzi". Deși sunt cunoscute avantejele oferite de tzitzi, unii bebeluși pot să nu beneficieze din plin de produs, pe care il folosesc mai mult ca pe o jucărie, situație care a căpătat denumirea de "veverițeală"! Eu veverițez, tu veverițezi, el veverițează...deci, se poate! Alți copii sunt însă atât de tzitzofili încât efectuază chiar un "tzitzotron", spre bucuria mămicilor. Pentru cei mai leneși însă, care nu se încumetă la tzitzi, s-a inventat și "suzy" ca soluție temporară. Încet, încet, copilul crește...incepe să meargă la "grădy", apoi la "școly", și așa mai departe, până când ajunge la statutul de frumy și face un "bb" căruia să-i ofere tzitzi și suzy.

             Aflate într-o lipsă cronică de subiecte care să capteze atenția unui public avid de scandal, emisiunile noastre ne-au adus undeva în subsolul demnității umane. Eterni căutători ai comorilor ascunse, reporterii au pornit de la un videoclip care a apărut pe internet având lipită eticheta cu "amuzant", dar experiența le-a deschis ochii și imediat i-au simțit potențialul și au inițiat procesul de scotocire a gunoiului din tomberon cu bățul. Apariția patului de spital în videoclip a sporit interesul unui popor implicat deja într-o înverșunare cronică împotriva sistemului medical.
             Reporterii noștri au adoptat în această situație atitudinea unor copii care nu pot vedea dincolo de obiectul care le-a stârnit curiozitatea: au trecut peste toate sentimentele de neputință, milă, empatie degajate de boala unei femei și de consecințele acestei boli asupra apropiaților și s-au bălăcit în mocirla formată din detritusuri, trăgându-i după ei pe spectatorii atrași de senzațional.
             Filmulețul a devenit cunoscut datorită aspectului său amuzant. Cu siguranță, chiar și cei mai empatici dintre noi au schițat un zâmbet urmărind trilul necontenit al bolnavei. Lucrurile au căpătat însă noi dimensiuni în urma apariției lui și a celor implicați în mod direct pe micile ecrane. Lipindu-și bine pe fețele lor care au văzut de toate măștile de salvatori, reporterii au purces în disecarea subiectului până la oasele lui pline de măduvă murdară. Care mai de care mai milos, ei au sărit să ofere ajutoare ipocrite unor oameni modești și naivi, aflați în imposibilitatea rezolvării situației. Faptul că boala bătrânei s-a manifestat prin cântec a oferit o tentă tragi-comică acestei situații pur medicale, lucru care a atras atenția poporului nostru curios și lucrurile s-au desfășurat conform așteptărilor: ca atunci când pe stradă se întâmplă un eveniment senzațional care necesită Ambulanța, în jurul subiectului s-a strâns o mulțime de oameni, din care 2-3 dispuși să dea o mână de ajutor, și restul-adică majoritatea, numai cu scopul imortalizării momentelor inedite, a bârfelor de pe lângă subiect sau a denigrării mașinii de salvare care nu ajunge suficient de repede la destinație. Întotdeauna asta reprezintă o ocazie potrivită de trecere în revistă a incompetenței celorlalți.
              Iată cum acest subiect a ajuns pe micul ecran într-o emisiune de scandal în care o ziaristă, o doamnă cu abilități paranormale ( aterizată probabil de pe o planetă vecină cu Terra), o altă vedetă, un chirurg-nutriționist wannabe, moderatorul și chiar un telespectator, au pornit în elucidarea misterului desprins parcă din Dosarele X. Emisiunea ar fi trebuit să aibă o mică bulină roșie undeva în dreapta-jos, căci dacă un copil nesupravegheat a apucat să o vizioneze, cu siguranță a căpătat o teamă ca nu cumva să ajungă vreodată să nu se mai poată opri din cântat. Doamna ființă cu abilități paranormale ( sau paranormală ea cu totul), a emis din adâncul creierului o ipoteză în care cei doi amărâți, bolnava și soțul ei, au ajuns în această cumplită situație din cauza deficitului de rugăciuni, iar dacă acționau la timp, prin chemarea preotului, bolnava s-ar fi oprit din cântat după numai o zi! Din nefericire cei doi sunt penticostali și nu au putut apela la această soluție salvatoare. Moderatorul emisiunii s-a orientat către aspectul etic al problemei, dezvoltând ideea că doamna ar fi fost bătută în spital ( probabil în încercarea de a-i provoca o stare de șoc care să o oprească din fredonat, la fel ca cei care sunt cuprinși de sughiț și trebuie să fie speriați pentru remisia simptomului!) Chirurgul a încercat zadarnic să-i convingă pe ceilalți că serenada femeii nu a avut nicio legătură cu introducerea sondei urinare, iar ziarista nu a avut să ne spună decât că vine de la un salon de înfrumusețare. Așteptăm cu interes să  ofere soluții, căci ea este ultima lor speranță!
              Singurul suferind în toată situația asta e soțul bolnavei, și numai el. El a fost încărcat cu speranțe care i-au fost îndesate pe gât de reporterii și de vedetele care și-au oferit păreri neavizate, și care deghizați în salvatori și-au făcut publicitate pe spatele amărâtului. Aș vrea să-i trimit telepatic un mesaj, în care să-i spun că nu el e cel care trebuie să le mulțumească lor, ci invers!