In stagiile din facultate domnii doctori care au avut rolul de mentori ne-au avertizat in legatura cu diferite obstacole pe care le-am putea intampina in drumul nostru de medici. Ne-am mirat si ne-am amuzat in acelasi timp de parinti care si-au tratat copiii bolnavi de otita introducandu-le supozitoare in urechi (pe principiul "Nurofen actioneaza direct la locul durerii"- il doare urechea, atunci bagi supozitorul cu Nurofen in ureche) sau de paciente care au inghitit ovule-acestea din urma i-au venit de hac candidozei, si-au pus ambitia si chiar daca nu au reusit din prima, au luat un pahar de apa si nu s-au lasat pana nu au inghitit ovulul.
            Sunt inca la inceput de drum, dar nu e nevoie de mult timp pentru a acumula intamplari de povestit nepotilor la gura sobei. Au mai trecut cateva saptamani de la anamneza esuata si urechile mi-au fost delectate cu alte lucruri originale.
            Sa vorbim intai despre o fetita de varsta neprecizata, care a ajuns in garda noastra pentru o problema medicala care nu se rezolvase. Fetita avea diferite bilete de externare din diferite spitale unde pacienta figura ca avand diferite varste, desi internarile avusesera loc in decurs de o luna. Colega mea o intreaba pe mama copilului: "Mai mama, cand ai nascut copilul asta? Ca vad aici ca are ba 7 luni, ba 11, ba 1 an". Raspunsul mamei a fost la obiect: "Ei doamna, dar eu mai stiu cand am nascut-o? Eu nu stiu carte ca sa pot sa-mi dau cu seama". Fratele mamei, un intelectual care se arata a fi responsabil si dornic de a ne arata cata medicina cunoaste, ne spune, foarte serios, ca fetita, printre altele, "A suferit si de scabie!"
           Sa trecem la urmatoarea doamna, care s-a internat in spital cu scopul de a naste. Am ajuns la dansa cu foaia de anamneza in fata, pentru completarea campurilor obligatorii cu informatii despre ea, si cu ecusonul de medic pediatru atarnat la gat. Ca sa nu o ingrijorez pe viitoarea mamica si sa-i precipit nasterea, am anuntat-o ca am o serie de intrebari care se pun de rutina tuturor viitoarelor mamici, si ca daca nu o deranjeaza, as vrea sa-mi raspunda catorva intrebari. Dragalasenia mea a fost totusi exagerata, pentru ca doamna imi raspunde: "Mda... sa vad daca ma pot concentra pe mai multe lucruri, ca trebuie sa trimit si un SMS!" Am inghitit in sec si am lasat-o pe doamna sa trimita SOS-ul, apoi am continuat. Am aflat ca are 8 clase, lucru care ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri, dar eu, incapatanata din fire, am intrebat: "Sarcina actuala a fost obtinuta prin fertilizare in vitro?" Auzind intrebarea, faciesul doamnei s-a schimonosit in feluri inimaginabile, si mi-a raspuns intrigata: "Prin ce?!?!" Mi-a parut rau ulterior, pentru ca dansa s-a simtit prost crezand ca o acuz de exhibitionism cand de fapt ea se iubise cu al sau concubin numai sub asternuturi.
          Ultimul apartinator la care ma voi referi este mama unui copil care necesita internare. Doamna era prea doamna ca sa accepte conditiile din spital, ea fiind o intelectuala de clasa, si care nu s-ar fi pretat la umilinta de a-si interna copilul intr-un spital de stat. Motiv pentru care a semnat pe foaia de observatie: "Mi sa explicat riscurile si refuz internarea contrar avizului medical".
          Nu as vrea sa fiu rea. Incerc sa imi imaginez sentimentele pe care le are un parinte atunci cand copilul sau nu este bine. Dar nu trebuie sa uitam sa ne uitam in oglinda inainte de a critica. Deci, in conditiile in care ei  nu au prea mult habar despre aceasta viata, mi-ar placea sa inlocuiasca putin aroganta cu umilinta.

                Nu voiam sa deschid cutia Pandorei si sa imi exprim parerea despre propaganda anti-medici care se desfasoara acum in toata tara, dar m-am suparat cumplit, asa ca o voi face!
                Aud astazi la nenoro-stiri  cum ca o tanara vrea sa dea in judecata medicul din cauza caruia a suferit, in timpul unei apendicectomii, arsuri pe toracele posterior, deoarece s-a folosit iod in loc de betadina. A cui este vina pentru faptul ca s-a folosit iod in loc de betadina? Oare ar trebui ca medicul sa vina cu betadina de acasa pentru fiecare pacient in parte? Daca i s-ar fi dat acesteia  reteta  ca sa isi ia singura betadina ar fi aparut a doua zi la tv sub pretextul ca medicii si-au batut joc de ea si au pus-o sa-si cumpere medicamente in conditiile in care era internata. Pentru arsura suferita, tanara cere despagubiri de 200 000 euro! Draga domnisoara, crezi ca cei 200 000 iti vor repara pielea? Crezi ca vei fi fericita cu 200 000 euro in buzunar si cu medicul dupa gratii? Pe ce criterii ai ales tu aceasta suma? O sa-ti cumperi un sot care va inchide ochii in fata ranii de pe spate? In plus...cand vei fi avut tu in toata viata ta ocazia sa castigi 200 000 euro? As baga mana in foc ca intre posibilitatea de a-ti vindeca rana complet si varianta banilor, tu ai alege banii! E mult mai usor sa arati cu degetul catre cineva, sa gasesti vinovati care sa te imbogateasca, decat sa muncesti pentru banii aia! Suna macabru, dar am ajuns sa cred ca o faceti intentionat! Asteptati ocazia potrivita ca sa aruncati repede cu acuzatii de malpraxis. Una-doua, malpraxis.. medicul a gresit, medicul nu a stiut, medicul a uitat...Aveti voi idee ce inseamna toata medicina? Cativa ani in urma, am auzit pe un canal tv o mica parte dintr-un dialog intre o doamna doctor destul de renumita si o pseudo-vedeta de la noi. Pseudo-vedeta spunea: "Sunt atatea cazuri de malpraxis incat nu poate fi o coincidenta.." Doamna doctor: "Aveti impresia ca sunt multe pentru ca nu le raportati la cazurile fericite. Despre situatiile rezolvate cu succes de ce nu vorbeste nimeni?" Pseudo-vedeta: "Pentru ca asa trebuie sa se intample". Raspunsul doamnei doctor a fost: "Asa CREDETI dumneavoastra ca trebuie sa se intample!". Am impresia ca oamenii ne vad ca pe niste datori.. odata ce au ajuns la medic, acesta e dator sa-i salveze viata. Dar ei uita ca medicina nu este o stiinta exacta, iar medicul nu e Dumnezeu. E necesara o colaborare intre medic si pacient, bazata pe incredere!
               Sunteti pregatiti de atac de cand puneti piciorul in spital, parca asteptati ca medicul sa faca ceva gresit ca sa cereti despagubiri. Sub ochii vostri niciun act medical, de niciun fel, nu e satisfacator. Daca medicul se poarta frumos aveti impresia ca nu stie... daca e serios credeti ca vrea spaga...daca e tanar spuneti ca nu are experienta, daca e in varsta nu are rabdare. Sunteti imposibil de multumit, si asta are consecinte si asupra vindecarii. Complianta la tratament scade odata cu increderea. Incerc sa inteleg prin ce treceti si voi, dar faptul ca va plangeti de conditiile din spital, asta chiar nu pot intelege. Cine este de vina pentru faptul ca nu sunt locuri suficiente in spitale, ca nu sunt bani de betadina, ca farmacia spitalului duce lipsa de multe medicamente?
                Intr-una din garzile din spital, o mamica m-a amenintat ca "imi trage o reclamatie de nu ma vad" pentru ca nu dorea sa-si aseze copilul "pe musamaua asta jegoasa" si pentru ca am avut pretentia ca ea sa dezbrace copilul ca sa-l pot consulta. In zorii unei dimineti a venit un pacient de cativa ani a carui mama prinsese in flagrant intr-una din gaurile copilului cativa oxiuri. I-am prescris un antiparazitar pacientului, dar reactia mamei a fost urmatoarea: "Mda...am venit degeaba la spital". Ma intreb care ar fi fost conduita terapeutica pe care o dorea doamna. Am vazut si pacienti care si-au manifestat dorinta de a ne duela inafara spitalului, ca sa nu deranjam alti pacienti, pe motiv ca al lor copil nu este un cobai, el necesitand consultatiile unor oameni de vaza, nu al nimicurilor care se gasesc in Camera de Garda.
               Suntem saraci, si vom fi asa mult timp de acum inainte. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea si sa nu mai aruncam cu reclamatii in stanga si in dreapta. Trebuie sa colaboram daca vrem ca lucrurile sa mearga bine, sa ascultam inainte sa  judecam, sa construim in loc sa distrugem!