M-am gandit mult timp daca sa-mi fac sau nu un blog..am avut atatea argumente pro si contra care mi se luptau in cap incat nu am stiut cu cine sa tin.Am zis: il fac..hmm..dar pe cine ar putea interesa ce e in mintea mea? dupa care am ajuns in punctul in care am realizat ca aproape de fiecare data cand am adoptat mentalitatea asta temporara a iesit mai putin bine.Concluzia finala este asta: il fac ca sa pot raspunde la intrebarea lui Einstein ( sau sa primesc raspunsuri din alte unghiuri de viata): “A question that sometimes drives me hazy: am I or are the others crazy?” Sunt convinsa ca fiecare din noi ajunge in anumite momente sa se intrebe asta.Si asa cum e normal de altfel,de fiecare data raspunsul e diferit, si depinde de multe variabile. Ne intrebam ce bine ar fi ca soarta noastra sa aiba un traiect rectiliniu si sa fie totul la locul lui,fiecare eveniment sa se desfasoare in momentul lui oportun.Dar daca ar fi asa,nu ar mai exista spontaneitatea..am fi niste roboti care actioneaza conform programarii,programare care este alcatuita,normal,in functie de programarile altora,ca sa nu se loveasca accidental robotii intre ei.Toate astea ne indreapta catre o noua intrebare: ne place de fapt viata? Intrebarea asta aparent superficiala primeste cele mai complexe raspunsuri..si daca ne este pusa brusc, aproape din reflex raspundem negativ.Evident,toti ne dorim ceva in plus,toti vrem schimbari mai mari sau mai mici,care in mintea noastra ne fac traiul mai frumos. Insa stand sa reflectam cu ochii in tavan ajungem inevitabil la concluzia ca tocmai varianta asta haotica a vietii aduce lucrurile marunte care ne bucura atat de mult zi de zi.Concluzia mea ar fi ca intrebarea cea enigmatica este complet lipsita de sens, si cu siguranta retorica..indiferent daca ne place sau nu,o traim si cu asta basta,caci dupa ce primim ce credem ca ne lipseste realizam ca ne lipsesc altele si tot asa. So...enjoy life :D
Cam atat pentru azi..inceputul a fost greu si nespecific, dar ideile curg garla :)