Ma gandesc de ceva vreme de ce ne place ceea ce ne place..ne face cu adevarat placere sa facem acele lucruri care conditioneaza existenta noastra? Ne place sa mancam? Si daca da..la ce nivel este placerea?Ne place sa introducem  mancarea in cavitatea bucala..senzatia pe care o creeaza ajungerea ei pe papilele gustative? sau ne place cum ne simtim dupa ce procesul este finalizat? Si asa m-am dus cu gandul la atruism..Oare lucrurile care ne pun eticheta de altruisti le facem cu adevarat pentru altii sau le facem numai pentru a primi aprecierea lor? Sa luam un exemplu concret: daca un cersetor ne impresioneaza si ii dam un ban sau o felie de paine ne bucura faptul ca el e putin mai fericit decat era sau faptul ca el ne vede cu alti ochi si ne iubeste pentru cateva minute? Mi se pare ca fiecare om are incarcatura lui de sentimente care nu poate intra in contact direct cu a altuia..chiar daca ne intersectam din cand in cand,fiecare trup este cu sufletul lui,nu? Aceeasi poveste si cu empatia.Desi auzim atat de des expresia " inteleg prin ce treci", nu cred ca cineva poate sa inteleaga pe altcineva aflat intr-o anumita situatie,pentru ca asta ar insemna sa fi trait acea situatie exact asa cum e ea, sa se potriveasca in toate coordonatele ei. Daca ar fi adevarat,si daca cei 2 termeni s-ar opri in domeniul abstractului, ar insemna ca toti suntem niste egoisti. Asta e un termen pe care il percepem intr-o lumina oarecum negativa, dar pana la urma astia suntem,nu? Ne legam unii de altii,dar in acelasi timp suntem total de sine statatori :)