E o vorbă care tot circulă pe internet, dar și în cealaltă viață, și care a fost adoptată de mulți tineri, întrucât reprezintă o importantă și originală formă de salvare atunci când nu pot scăpa neterfeliți din anumite situații. Vorba spune așa: "Be yourself! Să nu-ți pese de ce spun alții! Părerea lor nu contează!" Învățătura  are mulți frați: gemeni monozigoți, dizigoți, vitregi... unii seamănă ca înfățișare între ei, alții împart un număr mai mic de gene, dar una peste alta ideea pe care o promovează e aceeași: să faci ce vrei și ce crezi tu, independent de ce spun ceilalți.
                Tinerii aștia, adepți ai omniprezentei devize, își postează poze pe facebook, în speță din cele în care apar ei în prim plan ( într-una din zilele lor bune, când fiecare șuviță stă la locul ei și sunt îmbrăcați în hainele noi), iar în spate se află un animal, o farfurie cu mâncare sau orice lucru neinteresant care să justifice imortalizarea făcută aparent degeaba. Sub poză se află negreșit comentariul cu trimitere la obiectul din spate,  pe care nimeni nu îl ia în seamă.
                Lumea în care trăim a fost construită astfel încât toate lucrurile să depindă unele de altele. Fiecare nimic reprezintă o za din lanț, și chiar dacă nu vedem noi legătura directă între ea și următoarea, nu înseamnă că ea nu există. Din perspectiva asta, deviza de care vorbesc pare atat de stupidă...Trecerea ta prin viață respectând exclusiv propriile păreri și gânduri este doar o iluzie, o mască sub care îți ascunzi nenumărate temeri, frustrări, și o permanentă grijă că pașii pe care îi faci au depășit pătrățelul, și că ai călcat pe linie.
               Evident că îți pasă de orice părere cu privire la tine și la ceea ce faci tu, căci altfel ai merge în pijama pe stradă și nu ai mai posta poze pe facebook. Tu, femeie, nu te-ai mai epila dacă spui că părerea lumii nu contează, iar tu, bărbate, ți-ai trata eternul prurit genital în plină stradă. Lucrurile astea le respecți, nu pentru că așa scrie în Cartea bunelor maniere, ci pentru că vrei sa fii o prezență agreabilă pe stradă, sau măcar să nu fii una dezagreabilă. E ciudat cum oamenii afirmă că nu le pasă de părerea celorlalți, căci ei oricum merg pe drumul lor, dar drumul lor e de fapt un pod suspendat, și fiecare om ce interacționează cu ei taie din firele care îi susțin podul sau construiesc altele noi pentru a-l face mai stabil.
               Noi toți funcționăm prin feedback, și chiar dacă ne e greu să o recunoaștem, nicio părere nu e nesemnificativă, indiferent din ce direcție apare. E suficient să îți spună cineva pe stradă că îți stă o geană aiurea și ziua ta e compromisă.
               Oamenii au o tendință de a respinge părerile care nu le sunt favorabile, dar odată ieșiți din mediul care le-a emis, ajunși acasă, unde sunt singuri cu ei inșiși, se întreabă dacă nu cumva...De cele mai multe ori chiar fac o schimbare, bazată pe acele păreri emise, dar a doua zi își pun masca și o iau de la capăt.