Vocabularul romanesc s-a despartit de numerosi termeni care au fost utilizati de-a lungul timpului, dar care acum s-au demodat, si, ca niste lucratori batrani, au iesit la pensie, lasand locul unor prospaturi. Lumea incearca sa para din ce in ce mai iubitoare, precum nespalatii care se invaluiesc in parfum, si in acest scop, se foloseste de astfel de cuvinte dulci pe care le injecteaza fara mila in urechile celorlalti.
             Sa luam exemplul cel mai evident: sarutul. Cand eram in liceu am inceput sa aud tot felul de deformari ale acestui sarut simbolic, care de cele mai multe ori inlocuieste clasicul si rigidul "La revedere". Expresia "Te sarut" a devenit prea intensa, oferind impresia ca  cineva care iti spune asta intentioneaza sa te sarute frantuzeste direct pe frunte sau pe obraz. De aceea, ea a fost inlocuita cu superficialul "Te pup". Curand, si el a devenit plin de substanta, si de aici deformarile: "Te pupic"- semnificand un fel de miscare tangenta a buzelor cuiva fata de obrazul tau, apoi "Te pupicesc"-acesta face aluzie, mai degraba, la niste buze minuscule, care oricat de mult s-ar apropia de fata ta, nu te pot atinge decat "putintel". Au urmat "Te pupacesc", "Te pupicez", iar de curand am auzit expresia "Te pupicei", care a fost, dealtfel, triggerul meu. Incerc sa imi imaginez cum poti sa "pupicei" pe cineva ( nu cred ca pseudo-verbul poate fi declinat), dar vad ca sunt secatuita de imaginatie. Dupa utilizarea indelungata a pupicilor, pupiceilor si pupipipipicitilor, oamenii au inteles ca acestia s-au acrit, intrand in contact cu diferiti pometi mai subtiri sau mai grosi, lucru care a determinat necesitatea folosirii unor indulcitori artificiali, astfel incat fiecare pupicut a devenit invariabil urmat de un "dulce", "dulcic", dulcicut" sau "dulcisor". Dar a trecut si vremea pupicilor dulci. Toata lumea ii folosea, si de aceea a fost nevoie de alcatuirea unor expresii care sa mai anime spiritele iubitoare, astfel incat s-a nascut poezioara "Te pupic dulcic pe botic". Furia interlocutorului nu trebuie sa fie declansata de acel "botic", pentru ca suntem cu totii animale, si, la o adica, boticul a devenit sexy!
           Facand o introspectie imi dau seama ca am o problema cu diminutivele, si imi pare ca folosirea lor in mod nejustificat e gretoasa. In meniul restaurantelor putem vedea felul de mancare denumit "Mamaliguta cu branzica". Ca si cand dintr-o vacuta acondroplazica s-ar obtine un laptic, care ulterior ar fi transformat in branzica, sau in smantanica. Nu inteleg aceasta tendinta catre diminutivare despre care constat ca are atata succes. Smantanica are exact acelasi gust ca si smantana, iar vacuta este tot o vaca, si nu sunt rea deloc, ci realista!
           Oarecum off-topic dar din aceeasi categorie a deformarii cuvintelor, am  observat ca multa lume denumeste amigdalele amigdalite. Trebuie sa facem cunoscut faptul ca amigdalele sunt organele, iar inflamatia lor se numeste "amigdalita". Facand o deductie logica, daca amigdalele sunt amigdalite, atunci inflamatia lor este amigdalitita!