Leșinați de căldură, după ingestia eșuată de suc calde și bere calde  (vezi link aicisa ), odată cu venirea vremurilor încinse, românii de sex masculin au început așa-numitul proces de "împerechere a românilor", fix ca ăștia din Piscani. Ca urmare a mutării întregii țări la gârla cu denumire pretențioasă, plajele noastre se găsesc într-o impotență funcțională, favorizată și de spiritul ultra-afacerist al celor care au venit cu oferte care mai de care mai tentante, ce se întrec în număr de stele numai virtual.
             Mânați mai mult de prețurile mari  decât de condițiile mici, tinerii au luat cu asalt litoralul bulgăresc, plini de entuziasm și de optimism în ceea ce privește procesul pentru care mergeau acolo, și anume împerecherea. Ca și în cazul animalelor mai puțin inteligente, aceștia sunt stimulați de hormoni care, în sezonul estival, le schimbă dorința în necesitate. De aceea, ei nu pot fi condamnați pentru atitudine sau pentru abordările nefericite pe care le folosesc în preajma femelelor. Faptul că alegerile se fac pe litoral nu trebuie sa uimească pe nimeni: unde ar putea ei sa vadă tot ce poate oferi o femeie, daca nu la plajă? Poate credeați că preselecțiile sunt ușoare, dar nu e chiar așa: pe lângă trupurile perfecte pe care le caută acești domni ei urmăresc și freza (extensiile fiind un must), și felul în care înoată, sau cum alunecă picătura de apă până în buric. Toate acestea sunt esențiale pentru alegerea unei femele alături de care vor trăi timp de o zi întreagă, și nu țin cont de burțile sau de cheliile proprii.
             Ajunși pe tărâmurile bulgărești, tinerii au suferit o dezamăgire inimaginabilă: plajele erau murdare, hotelurile de lux se aflau în vecinătatea unor terenuri rușinoase, cluburile sufereau de niste goliciuni cât ele de mari. Peste toate ar fi trecut,  cu oarecare tristețe în suflet, dacă o condiție esențială ar fi fost îndeplinită: prezența femelelor atrăgătoare. Acestea însă lipseau cu desăvârșire: la stânga femei urâte, la dreapta femei urîte: oriunde s-ar fi uitat, nici urmă de femeie frumoasă. Cu cine s-ar fi putut ei împerechea? Practic, veniseră degeaba. Nici mâncarea cea multă și ieftină nu a putut stinge flacăra disperării. Puși în fața acestei  absențe totale a femeilor frumoase, masculii s-au luat cu mâinile de capetele lor goale și au  fost nevoiți să recunoască faptul că în România măcar femeile erau frumoase, deci aveau cu cine se imperechea.  Numai două lucruri puteau face în această cumplită ipostază: ori se întorceau în România ( și de aici derivau alte 2 mici posibilități: să se conformeze și să aștepte următorul sezon al împerecherii, sau să mai cheltuiască o avere pe litoralul românesc), ori să se imperecheze între ei. Majoritatea au ales prima variantă și s-au năpustit asupra litoralului românesc, măcar pentru un weekend, timp în care au folosit toate armele necesare agățării unei femei frumoase: o mașină de lux împrumutată, tovărașia de scurtă durată a unui prieten înstărit, freza șmecherească (adică tuns 0 sub urechi), maiouri care oferă iluzia unor mușchi umflați. Dar chiar și așa, cu toate eforturile supraomenești depuse, a existat un număr semnificativ de masculi rămași neîmperecheați.
            Ce poate fi mai trist de atât? Păi, mai trist de atât, nu poate fi decât faptul că nu te deranjează să îți trăiești viața într-o superficialitate cumplită, într-o căutare continuă de  senzații ieftine care te fac fericit timp de câteva ore, ca pe un drogoman.